Emil Boc

## Mulþumesc, domnule preºedinte.

Aº vrea sã reiterez aici doar câteva argumente, tot de naturã juridicã, invocate ieri în comisie.

Trebuie sã pornim de la specificul actului pe care-l discutãm. Este vorba despre o ordonanþã de urgenþã, ordonanþã care, potrivit Constituþiei, este emisã într-o situaþie excepþionalã. Tot potrivit Constituþiei, Parlamentul este convocat obligatoriu în sesiune pentru a se pronunþa imediat ºi punctual asupra ordonanþei care a fost emisã.

Dacã dorim sã modificãm în ansamblu legea la care se referã ordonanþa de urgenþã avem la îndemânã calea parlamentarã, printr-o iniþiativã legislativã, sau calea guvernamentalã, printr-un proiect de lege. Dar noi nu putem aborda, cu ocazia dezbaterii ordonanþei de urgenþã, decât ceea ce Guvernul a considerat cã se încadreazã în situaþia excepþionalã ºi prin urmare ne pronunþãm cu ”daÒ sau ”nuÒ cu privire la acel element. Aºa a dorit constituantul ca Parlamentul sã se pronunþe imediat, afirmativ sau negativ, cu privire la situaþia care a intervenit.

Prin urmare, amendamentele au fost respinse ºi în Comisia juridicã ieri, întrucât pe de o parte ele constituiau obiectul unei legi viitoare, pe care chiar Legea nr. 10 o solicitã, iar pe de altã parte ele pot constitui obiectul unei iniþiative legislative parlamentare separat, dar nu al ordonanþei pe care o discutãm.

Invocarea cazului cu Legea nr. 400 sau cam aºa ceva este bunã, dar, în acelaºi timp, nu surprinde esenþa. Amendamentele care au fost aduse acolo se legau de fondul problemei, de fondul care era în dezbatere. ªi acum puteam discuta orice amendament care viza termenul, l-am ºi discutat ºi l-am respins, dar alte amendamente care nu au legãturã nu pot avea ºi nu pot constitui obiectul ordonanþei menþionate.

Mulþumesc.