Smaranda Ionescu

Mulþumesc, domnule preºedinte.

Aº vrea sã vã fac parte la o mascaradã la care asistãm în momentul de faþã.

Postul Paºtelui ne oferã un nou spectacol guvernamental prost conceput ºi mai prost interpretat, dar mai ales execrabil regizat. Este vorba despre farsa solidaritãþii jucatã de ministrul muncii ºi solidaritãþii sociale Marian Sârbu, pe ringul amenajat de Guvern prin Ordonanþa nr. 9/2003 pentru modificarea ºi completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii ºi alte drepturi de asigurãri sociale.

Ca urmare a unei scrisori deschise primite din partea societãþii civile, reprezentatã prin Organizaþia de Parteneriat pentru Egalitate, trimisã, de altfel, nu numai Parlamentului, ci ºi primului-ministru, ministrului muncii ºi solidaritãþii sociale, ministrului integrãrii ºi preºedintelui Consiliului Naþional pentru Combaterea Discriminãrii, Subcomisia pentru oportunitãþi egale din Parlament a organizat, în ziua de 12 martie anul acesta, o discuþie privind conþinutul ordonanþei mai sus amintite.

La aceastã discuþie au participat un secretar de stat din Ministerul Integrãrii, preºedintele Consiliului Naþional de Combatere a Discriminãrii, un director general din Ministerul Sãnãtãþii ºi Familiei. Doar Ministerul Muncii, autorul de fapt al ordonanþei, a fost reprezentat la nivel de tineri directori. Dacã domnul ministru al muncii ar fi participat la aceastã discuþie, ar fi constatat personal cã propunerile din ordonanþã au fost categoric respinse de beneficiari, în speþã, atât mame, cât ºi taþi.

Abordarea însã în presã a acestui subiect cu atâta cinism, aroganþã ºi lipsã de consideraþie faþã de femei ºi faþã de pãrinþi, în general, precum ºi maniera grosolanã în care domnul ministru a discutat despre problemele pãrinþilor care îºi îngrijesc copiii care nu au împlinit încã vârsta de 2 ani mã fac sã mã întreb în ce mãsurã domnul ministru Marian Sârbu este demn de a fi în continuare ministru ºi nu numai ministru al muncii, dar mai ales al solidaritãþii sociale.

Doresc sã reamintesc domnului ministru cã atât politicile europene cât ºi cele ale organismelor internaþionale (ONU, CEDAV ºi OIM) acordã o deosebitã atenþie problemei femeilor pe piaþa muncii, ocrotind maternitatea, precum ºi respectând protecþia angajaþilor cu responsabilitãþi familiale. Îi reamintesc, de asemenea, domnului ministru cã situaþia sãnãtãþii reproducerii în România este foarte gravã: cea mai crescutã ratã a mortalitãþii materne, o ratã crescutã a mortalitãþii infantile, un numãr mare de copii abandonaþi în maternitãþi, rate scãzute ale fertilitãþii ºi natalitãþii care nu asigurã un spor pozitiv al populaþiei. Totodatã, actul normativ despre care discutãm, prin consecinþele sale negative pe termen mediu ºi lung asupra profilului demografic, vine în contradicþie cu obiectivele stabilite în strategia în domeniul sãnãtãþii, reproducerii ºi al sexualitãþii, elaboratã de Ministerul Sãnãtãþii ºi Familiei în februarie 2003.