Nicolae Leonãchescu

Mulþumesc, domnule preºedinte.

Cineva ºi-a uitat aici opera. Sã vinã sã o ia. ( _S-a referit la o bãrcuþã din hârtie rãmasã pe pupitru.)_ Da, se pare cã este de la Ministerul Transporturilor. Aºa rãmâne, hârtie în urmã.

Pe tema discutatã, daþi-mi voie sã fiu de acord cu punctul de vedere al comisiei, susþinut ºi de domnul deputat Emil Popescu, pentru cã situaþia chiriaºilor este atât de mozaicatã încât chiar o asemenea formulare nu acoperã toate situaþiile pe care le-am putea întâlni. Iatã, spre exemplu, un obicei românesc strãvechi: sã trãiascã pãrinþii cu ultimul copil cãsãtorit în casã, în casa pe care pãrinþii au fãcut-o. Automat lângã copilul lui de sânge vine nora sau ginerele. Sã nu-l includem în aceastã categorie, fiind vorba, nu de proprietari, ci de chiriaºi, ia ima-

ginaþi-vã, foarte multe situaþii de oameni cu handicap, bãtrâni singuri care sunt Ð dacã vreþi Ð îngrijiþi în sânul unor familii, fel de fel de situaþii. Sã-i excludem, sã-i lãsãm pe drumuri, sã nu-i normãm ºi pe ei?! Sau sã facem o lege specialã pentru aceste persoane, dacã vreþi, fãrã urmaºi, fãrã cineva care sã-i întreþinã.

Eu cred cãÉ ºi nu cred, sunt convins cã formularea propusã de comisie este acoperitoare pentru foarte multe situaþii practice ºi avem în aceasta o soluþie pentru protecþia chiriaºilor respectivi.

Mulþumesc.

**Domnul Emil-Teodor Popescu** _(din loja comisiei):_ La vot.