Vasile Horga

Mulþumesc, domnule preºedinte.

De la început, aºa vrea sã spun cã devine deja scandaloasã procedura Guvernului prin care o lege, adoptatã de plenul celor douã Camere, este modificatã dupã nici douã luni de zile, printr-o ordonanþã de urgenþã, pentru cã niºte interese pe care, poate, noi nu le înþegem, astãzi, sunt mai presus decât interesele turismului românesc ºi, în general, interesele þãrii.

La ce mã refer? La faptul cã în Legea nr. 522/2002, prin care noi am aprobat Ordonanþa Guvernului nr. 36/2002, am stabilit clar cã alin. 3 se eliminã, în sensul cã ºi staþiunile turistice trebuie sã respecte acea taxã, între 0,05% ºi 5%, pentru cei care se duc în aceste staþiuni. De ce este acest lucru în favoarea turismului românesc? Pentru cã noi trebuie sã ºtim, de la bun început, de partea cui ne situãm, de partea turistului, de partea staþiunii turistice sau de partea societãþilor de turism.

Pãrerea mea este, sigur, cã trebuie sã ne situãm de partea turistului, sã îi asigurãm acele condiþii care sã fie acceptate de cãtre acesta, sã aibã un sejur plãcut ºi staþiunea sã fie curatã. Cum poate sã fie o staþiune curatã decât adunând niºte fonduri de la cei care sunt beneficiarii turismului din staþiunea respectivã. Sigur cã se pune problema protecþiei sociale pentru cei care se duc în staþiunile de tratament ºi odihnã, pentru cei care sunt dezavantajaþi din punctul de vedere al veniturilor, cum sunt pensionarii sau cei cu venituri mici. Sigur cã pentru aceºtia trebuie sã facem ºi putem sã facem lucruri în

legislaþia româneascã care sã le asigure ºi lor accesul în aceste staþiuni. Dar, dincolo de aceastã protecþie socialã, se pune problema celor care au venituri mari ºi se duc totuºi în staþiunile turistice ºi care trebuie sã contribuie, dacã vrem sã avem într-un viitor apropiat un turism românesc acceptat.

Dar pãrerea mea este alta. Guvernul a cedat la presiunea societãþilor turistice. Pentru aceste societãþi turistice s-a fãcut aceastã ordonanþã de urgenþã, pentru cã ele sunt primele interesate în a câºtiga de pe urma acestui turism românesc.

Ceea ce nu înþeleg eu este de ce nu stabilim noi, printr-o lege, printr-o ordonanþã de urgenþã, ca aceste societãþi turistice, dacã tot îºi iau veniturile din trimiterile la tratament, la odihnã, pentru sejurul respectiv în staþiunile turistice, de ce nu contribuie ºi ele la staþiunile turistice cu impozite ºi taxe pe profit, pe celelalte impozite pe care statul le ia de la societãþile comerciale ºi ele trebuie sã aducã venituri numai în Bucureºti ºi nu la staþiunile de unde, practic, ele îºi strâng aceste venituri.

Pentru acest lucru, eu vã propun sã votãm respingerea acestei ordonanþe, pentru cã în comisie trebuie sã vã mai spun cã s-a discutat de cãtre domnul ministru al turismului, care a fost prezent, cã oricum va fi votul nostru, chiar dacã vom respinge aceastã ordonanþã de urgenþã, mâine Guvernul va da o altã ordonanþã de urgenþã, prin care se va respinge, de fapt, ceea ce noi am votat astãzi. Or, acest fapt este ceva strigãtor la cer. Nu ºtiu de ce mai existã Parlamentul, dacã noi astãzi votãm o lege, mâine Guvernul ne-o desfiinþeazã prin aceste ordonanþe de urgenþã. Mai avem noi vreun rost, mã întreb retoric, în aceastã formaþie a Parlamentului României?