Paula Maria Ivãnescu

Mulþumesc.

Domnule preºedinte de ºedinþã, Doamnelor ºi domnilor colegi,

Sãptãmâna aceasta avem o sãrbãtoare, o zi care se sãrbãtoreºte nu numai în România, ci în toatã lumea, ºi anume 1 Iunie Ð Ziua Internaþionalã a Copilului.

Este foarte adevãrat cã deja am început sã vedem pe micile ecrane jocurile de imagine ale guvernanþilor, care îmbrãþiºeazã ºi cadorisesc copiii din diverse locuri, uitând cum se comportã faþã de ei de-a lungul anului ºi anilor.

Departe de mine gândul de a nu aprecia sentimentele ºi acþiunile care aduc un pic mai bine faþã de un semen de-al nostru, cu atât mai mult cu cât acesta este la o vârstã la care are nevoie de preþuire, de grijã, de dragoste, dar mai are nevoie ºi de altceva. Acel altceva guvernanþii de astãzi nu sunt în stare sã-l ofere copiilor din România.

Nu mã situez pe poziþia organismelor din exterior, nici pe cea a baroanei Nicholson, care, pe bunã dreptate, sunt revoltate de modul în care societatea, în general, ºi guvernanþii, în special, acþioneazã în interesul copiilor. Astãzi vedem cã în maternitãþi copiii mor pe capete sau, dacã, cumva, n-au ei de la naturã aceastã tendinþã, sunt ajutaþi. Pãrinþii, din disperare, îºi omoarã sau îºi aruncã copiii, ºi dacã nu fac asta la naºtere, o fac mai târziu, din cauzã cã duc ei înºiºi o viaþã de câine. Pãrinþii nu mai au cu ce sã-ºi susþinã copiii, pentru cã viaþa din România se degradeazã zi de zi, pentru cã resursele, acelea care sunt, puþine, nu ajung exact acolo unde trebuie, ci ajung numai în buzunarele potentaþilor politici; se furã la drumul mare banii din sãnãtate, banii din ºomaj, banii din pensii, banii din buget, iar copiii mor cu zile în þara asta. ªi, dacã apucã sã trãiascã, suferã de grave maladii datorate anemiilor, hranei proaste, lipsei de proteine de bunã calitate, lipsei de vitamine, lipsei de minerale.

La toate astea, dacã adãugãm modul în care se face educaþia organizatã, educaþia care aparþine ºi este în grija statului, vedem un tablou sumbru al generaþiilor care vor sã vinã. Pânã în acest moment, nu existã nici mãcar o tendinþã de politicã demograficã, cãci aceasta ar însemna politici sociale dedicate familiei, dedicate educaþiei ºi dedicate sãnãtãþii.

Aceste politici nu existã, pentru cã singura politicã care astãzi guverneazã în România este cea a jafului naþional.

Oameni buni, trebuie sã ne gândim cã în þara aceasta sunt copii, sunt copiii noºtri, sunt copiii vecinilor noºtri, prietenilor noºtri, sunt cei care mâine vor duce România înainte, sunt cei care mâine ne vor susþine pe noi, care astãzi suntem de vârstã activã ºi nu trebuie numai de 1 Iunie sã le ducem ciocolatã, bomboane ºi napolitane, ci trebuie sã le oferim hrana de zi cu zi ºi nu numai hrana naturalã, fiziologicã, ci ºi hrana spiritualã. Aceasta

este o atitudine responsabilã faþã de copii, faþã de familie, faþã de viitorul României. Mulþumesc.