Paula Maria Ivãnescu

Mulþumesc, domnule preºedinte de ºedinþã.

S-a întâmplat în România, în luna noiembrie, ziua 19, anul de graþie 2002. Gheorghe Filofteia, o femeie amãrâtã, cu puþinã carte, din comuna Drajna, judeþul Prahova, ducându-se cu pachet la concubinul ei, aflat în arestul Poliþiei judeþene, este invitatã în biroul comandantului Ilie Ion, unde a fost insultatã ºi bãtutã, pentru a depune mãrturia doritã de acest comandant într-un dosar cu cântec, în care reclamat este primarul comunei Drajna, Ion Cãlinoiu.

Aceastã gravã încãlcare a drepturilor omului a fost precedatã ºi de altele, care ne conduc la concluzia cã este greu sã fii cetãþean în România de astãzi, cã unii dintre lucrãtorii Poliþiei sunt departe de a folosi mijloacele legale pentru a dovedi vinovãþia unor persoane bãnuite sau reclamate în diverse cauze.

În cazul de faþã, pornind de la o ceartã cu ”nãbãdãiÒ între doi foºti soþi, având în vedere cã persoana reclamatã era un primar, ºi nu oricare, unul al Partidului Democrat, s-au utilizat toate metodele de a obþine neapãrat dovezi incriminatorii, care merg de la sustragerea din dosar a unor probe, obþinerea de mãrturii prin constrângere de la persoane aflate în detenþie, arestarea abuzivã a primarului Cãlinoiu pentru 24 de ore, dar nu oricum, cu o largã mediatizare, trimiterea în beciul Poliþiei a femeii Gheorghe Filofteia, însoþitã de ameninþãri, insultãri, loviri, numai pentru cã era concubina unuia din cei cercetaþi în aceastã cauzã.

Atenþionez opinia publicã asupra acestor fapte, care ne aratã cã modul de lucru al unora dintre anchetatorii Poliþiei nu pleacã de la prezumþia de nevinovãþie, ci de la cea de vinovãþie, construind dosarele dupã verdictul stabilit a priori, care ne reîntorc la metodele de tristã amintire, dinainte de 1989.

Sunt revoltatã cã în mileniul trei o femeie dintr-un sat din România este bãtutã, ameninþatã, intimidatã, reþinutã ilegal de un poliþist pentru a da mãrturie despre fapte pe care ea nu le cunoaºte. Oare unde ajungem în acest fel? Cât de aproape suntem de momentul când frica va fi iar sentimentul dominant? Când legea este aplicatã dupã bunul plac al unora? Când dreptatea se împarte la mica învoialã?

Solicit poliþiºtilor sã înþeleagã cã sunt în slujba cetãþenilor ºi nu sunt stãpânii lor. Cã legea este obligatorie pentru toþi, inclusiv pentru ei ºi cã trebuie sã se debaraseze de aceia dintre ei, care încã mai uzeazã de bãtãi, de ameninþãri, de intimidãri ºi de constrângeri.