Norica Nicolai

Mulþumesc, domnule preºedinte.

Deci am þinut sã avem aceastã discuþie, împreunã cu colegii, în plenul comisiei, pentru cã este o reformã foarte importantã, prin implicaþiile pe care aceasta le are, ºi cred cã nimeni, nici un om politic, indiferent de culoarea sa politicã, de partidul pe care-l reprezintã, nu doreºte sã procedeze la o reformã care sã aibã implicaþii negative pentru þarã.

În acest context, trebuie sã remarc cã toate structurile implicate, a cãror reorganizare se doreºte, în acest moment, sunt structuri implicate în procesul nostru de aderare la Uniunea Europeanã ºi, în special, în ceea ce priveºte securizarea frontierei ºi combaterea migraþiei ilegale, douã subiecte sensibile pentru Uniunea Europeanã ºi deosebit de sensibile pentru România, datã fiind, aþi vãzut, informaþia mediaticã cu privire la faptul cã România a devenit, din ce în ce mai mult, o þarã receptoare pentru migraþie în þãrile Uniunii Europene, ºi nu numai cã recepteazã, dar ºi tranziteazã spre Uniunea Europeanã persoane care doresc sã se stabileascã acolo ºi care nu sunt cetãþeni români, fiind din alte þãri.

În acest context, ordonanþa face doar, din punctul nostru de vedere, niºte declaraþii de principiu, fãrã sã analizeze conþinutul legislaþiei în materie.

În ceea ce priveºte Direcþia de evidenþã a persoanei, ea face parte dintr-o structurã care, în Ministerul de Interne, se numeºte Direcþia generalã informatizatã a persoanei ºi are un rol foarte important. Dincolo de rolul comun pe care toatã lumea îl ºtie, de eliberare a documentelor de identitate, a buletinului de identitate, are un rol foarte important, pe de o parte, în combaterea criminalitãþii ºi, pe de altã parte, în posibilitatea pe care o au organele de urmãrire penalã ºi, în special, Poliþia de frontierã, de a individualiza mai rapid persoanele care trec fraudulos frontiera sau care sunt urmãrite general, ºtiut fiind faptul cã România este parte a Acordului INTERPOL ºi parte a Acordului EUROPOL.

De altfel, într-un protocol adiþional al Acordului de la Geneva, ratificat în 1997, ne obligam sã menþinem aceastã direcþie în structura Ministerului de Interne ºi s-o corelãm cu acþiunile Uniunii Europene, desfãºurate prin EUROPOL, pentru securizarea frontierelor.

Lipsa unei prevederi clare, lipsa unei strategii prin care se face aceastã transmitere a direcþiei de la Ministerul de Interne cãtre administraþia publicã localã ne face pe noi sã ne îndoim de eficienþa, în acest moment, a demersului de trecere directã la administraþia publicã localã.

Mai sunt o serie de chestiuni care vin ºi sunt susþinute de capacitatea financiarã a administraþiei publice locale de a face managementul unor astfel de proiecte care, în fond, sunt servicii ce se acordã populaþiei.

Considerãm cã trebuie sã prevedem o etapã tranzitorie. Principial, sigur, suntem de acord ºi cu o astfel de opþiune, este una posibilã, chiar dacã singularã în Uniunea Europeanã Ñ ºi doresc sã subliniez acest lucru Ñ dar, în acest moment, este prematur sã destabilizãm niºte sisteme fãrã sã construim temeinic în locul lor, chiar dacã în alt domeniu, în administraþie, aceleaºi sisteme.