Ion Vela

Mulþumesc, domnule preºedinte. Doamnelor ºi domnilor colegi,

Aceastã lege, care s-a dezbãtut într-un regim de urgenþã sau, poate, foarte mare urgenþã, noi considerãm cã prezintã unele aspecte negative atât pentru noi, pentru parlamentari, cât ºi pentru viaþa universitarã.

În acest sens, în primul rând, m-aº referi la faptul cã, prin aceastã lege, se îngrãdeºte iniþiativa Parlamentului de a se prezenta cu iniþiative legislative, deoarece se impune ca parlamentarul sã indice ºi sursa de finanþare care noi considerãm cã este atribuþia Executivului, ºi nu a senatorului.

În altã ordine de idei, m-aº referi la influenþa acestei legi asupra învãþãmântului superior de la noi din þarã.

Prin aceastã lege se eliminã Convenþia de la Bologna, unde au participat 28 de rectori de la universitãþile din Europa ºi au fost puse bazele învãþãmântului superior din Europa, respectiv ce trebuie sã îndeplinim noi pentru a fi integraþi în acest sistem.

În acelaºi timp, se anuleazã autonomia universitarã, secþiunea a VII-a din Legea învãþãmântului. Se anuleazã sau se limiteazã autonomia financiarã ºi managerialã a universitãþilor.

Prin aceastã lege se anuleazã sau se restrâng drepturile universitãþilor, stabilite prin legile specifice, menþionate sau consfinþite în Carta universitarã privind:

Ñ stabilirea numãrului, selectarea ºi promovarea personalului;

Ñ gãsirea, stabilirea ºi utilizarea surselor suplimentare de venituri;

Ñ gestionarea ºi folosirea fondurilor în baza autonomiei financiare ºi a descentralizãrii gestionãrii acestora;

Ñ gesionarea ºi utilizarea veniturilor proprii extrabugetare, fapt ce duce ca profesorii universitari sã nu se mai implice în a gãsi venituri extrabugetare ºi, în calitatea mea de rector, ºtiu ce probleme am avut când am încercat sã atrag cadrele didactice sã facã cercetare ºtiinþificã în cadrul universitãþii, ºi nu în alte organizaþii neguvernamentale sau societãþi comerciale proprii.

Având în vedere aceste aspecte, noi nu susþinem aceastã lege.

Mulþumesc.