Mugur Isãrescu

Mulþumesc, domnule preºedinte. Doamnelor ºi domnilor parlamentari,

Desigur, e cam târziu sã discutãm acum despre ce a fost în 1997Ð1999, dar încerc sã rãspund la întrebãrile, problemele care au fost ridicate pentru cã niciodatã nu este prea târziu sã înveþi din lecþiile trecutului ºi, mai ales, pentru cã avem lucruri importante de fãcut în viitor.

Dacã îmi daþi voie, rãspunsurile mele sunt calate, mai ales, cu o privire spre viitor.

În primul rând, politica de debitor a Bãncii Centrale, o modificare majorã care a apãrut în perioada 1997Ð1998, ºi care se menþine ºi în prezent, rezultã, în principal, aºa cum a arãtat domnul preºedinte al comisiei, domnul Florin Georgescu, din maniera în care s-au acumulat rezerve, dar ºi dintr-o orientare politicã.

Prima precizare pe care vreau sã o fac: nu toate rezervele pe care le-a acumulat Banca Centralã au fost sterilizate, deci, noi am lãsat treptat, în economie, ca o parte din contravaloarea în lei a intrãrilor de valutã din exterior sã alimenteze economia naþionalã.

Pe de altã parte, însã, suntem puºi în aceastã situaþie dificilã, o adevãratã dilemã, a politicii monetare, pe de o parte trebuie sã controlãm inflaþia, sã facem faþã procesului de dezinflaþie prin controlul masei monetare ºi, pe de altã parte, sã nu mai omorâm economia realã.

Maniera în care am gãsit rãspunsul la cele douã tendinþe opuse este, într-adevãr, de analizat, de discutat, noi

spunem cã în majoritatea cazurilor am gãsit un punct optim.

Mai vreau însã sã mai fac o precizare. Aceastã poziþie nouã a Bãncii Centrale, care a fost validatã de cãtre legile aprobate de Parlamentul României, în 1998, corespunde atât integrãrii în Uniunea Europeanã, vreau sã subliniez faptul cã atunci când Banca Centralã a României va deveni bancã componentã a sistemului bãncilor central-europene, aceastã chestiune va deveni obligatorie.

S-a fãcut un pas încã din 1998 cãtre direcþia cea bunã ºi, în al doilea rând, în aceastã manierã se finanþeazã majoritatea þãrilor în tranziþie, care sunt mai avansate decât noi în procesul de integrare europeanã.

O a doua grupare de întrebãri s-a referit la maniera în care s-a fãcut supravegherea ºi reglementarea prudenþialã ºi de ce au apãrut cazurile BANCOREX, Banca Internaþionalã a Religiilor Ñ s-a fãcut aici o întreagã enumerare de bãnci care au avut probleme ºi unele dintre ele au dat faliment.

Reglementarea prudenþialã ºi supravegherea s-a fãcut în conformitate cu legea, mai slab pânã în 1998, pentru cã legea nu ne permitea, legile bancare de pânã în 1998 au fost legi mai relaxate în acest domeniu ºi mult mai puternic, mai strâns dupã 1998 când Parlamentul României a adoptat ºi o lege privind falimentul bancar.

Despre contractul C.E.C.-ului cu F.N.I., reiterãm punctul de vedere al Bãncii Naþionale, sprijinit de legi ºi reglementãri ºi de datele reale cã pânã când C.E.C.-ul nu a devenit bancã comercialã nu puteam sã-l reglementãm, nu puteam sã-l supraveghem. Nu era în atribuþiile Bãncii Centrale. ªi acest lucru s-a putut face abia în anul 2000 ºi atunci am descoperit ºi nefericitul contract încheiat de C.E.C. cu Fondul Naþional de Investiþii.