Pãun-Ion Otiman

Mulþumesc, domnule preºedinte. Doamnelor ºi domnilor senatori,

Declaraþia mea politicã de astãzi reprezintã, de fapt, o scrisoare deschisã, adresatã domnului Preºedinte al României, prin care solicit sã se întreprindã încã un pas spre normalitate, spre reconciliere, spre recunoaºterea de

cãtre naþiune, dupã mulþi, poate prea mulþi ani, a meritelor excepþionale pe care unii semeni ai noºtri le-au avut în Revoluþia din Decembrie 1989.

Este cazul domnului Viorel Oancea. Dupã cum este bine cunoscut, pentru cã fapta a intrat deja în istorie, domnul Viorel Oancea a fost singurul ostaº al Armatei Române care, înaintea cãderii lui Ceauºescu, din balconul Operei din Timiºoara, a cerut oºtirii române sã-l pãrãseascã pe dictator, sã se alãture Revoluþiei ºi a revoluþionarilor ºi sã lupte împreunã pentru rãsturnarea regimului comunist ºi instaurarea democraþiei în România.

Fapta de curaj, de eroism a domnului Viorel Oancea a fost recunoscutã în multe þãri, de multe structuri politice ºi civile, de numeroase personalitãþi internaþionale, numai în România încã nu. Este suficient sã amintesc faptul cã domnului Viorel Oancea Fundaþia Paul Lauritean i-a acordat Premiul ”LibertateaÒ, premiu ce i s-a mai acordat, în anul 1996, ºi lui Dalai Lama.

Având în vedere gestul de eroism al colonelului Viorel Oancea, considerãm cã, acum, cu prilejul împlinirii a 12 ani de la izbânda Revoluþiei, domnul colonel în rezervã Viorel Oancea meritã sã i se recunoascã fapta prin acordarea gradului de general în rezervã al Armatei Române.

Acordarea acestui grad, în fapt, nu trebuie interpretatã numai ca o apreciere a meritului, curajului ºi eroismului sãu, ci al întregii Armate Române. El, Viorel Oancea, a fost, înaintea cãderii dictatorului, singurul ostaº român care a avut curajul sã cearã oºtirii sã se alãture Revoluþiei.

Mulþi dintre ofiþeri, din lipsã de curaj sau interpretând cã, fiind sub jurãmânt, îºi fac datoria, s-au aflat, pânã la cãderea dictatorului, alþii chiar ºi dupã, în cealaltã tabãrã, iar, dupã Revoluþie, unii dintre ei au fost avansaþi de multã vreme la gradul de general.

Acum, Viorel Oancea, aflându-se în rezervã ºi pensionar, nu mai aspirã la o glorie sau o funcþie militarã, nu mai are gânduri de mãrire ostãºeascã, dar acordarea gradului de general în rezervã domnului Viorel Oancea înseamnã recunoaºterea faptului cã Armata Românã a avut un reprezentant care a acþionat cu curaj ºi risc ostãºesc pentru gloria ºi cinstirea oºtirii.

În decembrie 1999, cu prilejul împlinirii a 10 ani de la Revoluþia Românã, i-am adresat o scrisoare similarã ºi preºedintelui de atunci, domnul Emil Constantinescu, apel rãmas, spre regretul nostru, fãrã ecou ºi fãrã rãspuns, deºi, conform regulilor, un asemenea rãspuns se impunea.

Faþã de cele menþionate anterior, mai precizez cã ºi asociaþiile de revoluþionari din Timiºoara au întreprins demersuri similare cãtre autoritãþile române competente.