ªtefan Baban

Mulþumesc, domnule preºedinte.

Domnilor colegi,

Numele pe care l-am dat acestei declaraþii politice este ”Alternanþa la guvernare ºi gãurile din bãnciÒ.

Mai sunt câteva zile pânã când se va ºti oficial dacã Banca Agricolã se poate vinde sau nu. ªansele erau minime încã din 8 august, când a expirat precedentul termen pentru aceastã privatizare. S-a vãzut atunci cã unicul ofertant nu vrea sã ia banca aºa cum este, ci ar prefera-o mai curatã ºi mai capitalizatã, mesajul fiind cã dacã Guvernul þine morþiº sã o vândã, pe bani mai mulþi sau mai puþini, trebuie mai întâi sã plãteascã.

La toate acestea se adaugã ºi ºtirea cã banca care dorea sã dea grosul banilor în caz de vânzare se retrage de tot din competiþie. În aceste condiþii, ce se poate întâmpla pe 8 septembrie decât un nou eºec, chiar dacã va fi îndulcit printr-o altã amânare. Evoluþia Bãncii Agricole este arhicunoscutã, iar disputele în legãturã cu cine sunt vinovaþii nici nu puteau avea o altã traiectorie decât cele referitoare la ”defunctaÒ Bancorex, la moºtenirile guvernãrilor anterioare sau la gãurile provocate de conjuncturã.

Realitatea cifrelor spune cã Banca Agricolã a costat pânã acum bugetul statului pe puþin 800 de milioane de dolari prin prima acþiune de curãþare din 1997 ºi prin vãrsarea unor credite neperformante în ograda A.V.A.B. Se aud voci care susþin ideea cã statul ar trebui sã pompeze cel puþin încã 150 de milioane de dolari în Banca Agricolã, argumentând cã lichidarea ei ar costa dublu. Când este vorba de bani, problema este una singurã, dacã îi ai sau nu, ºi, dacã nu-i ai, dacã þi-i dã altcineva sau nu. Mai suportã bugetul fie ºi cele 150 de milioane de dolari pentru o cosmetizare a Bãncii Agricole? Nu, sau în orice caz nu, dacã Guvernul acesta sau viitorul vor Ð simultan Ñ ºi sã mãreascã salariile bugetarilor ºi pensiile ºi sã cârpeascã spitalele ºi sã plãteascã datoria internã ºi sã mai investeascã ceva.

Deci, dacã este sã se bazeze pe mãsurile ºi resursele interne, Guvernul nu are decât o singurã variantã, sã admitã cã nu are bani ºi sã spunã: ”Luaþi-o fraþilor aºa cum e, fie ºi numai pe un dolar, numai luaþi-o!Ò. Dacã potenþialul cumpãrãtor tot nu o vrea, acelaºi Guvern nu poate decât sã declare un faliment cinstit al bãncii ºi sã plãteascã atât cât costã lichidarea. Varianta unei noi injecþii de capital are ºi un defect major, acela cã poate deveni un precedent periculos. De ce sã nu cearã orice întreprindere cu pierderi bani de la stat pe motiv cã nu o cumpãrã nimeni ºi de ce sã nu pretindã potenþialii cumpãrãtori ai acestor întreprinderi o afacere adusã pe zero cu bani de la statul român?

În concluzie, indiferent de soluþia aleasã din cele prezentate mai sus, afectat va fi bugetul statului care nu este o noþiune abstractã, ci este o sumã adunatã de la fiecare contribuabil, fie cã este cetãþean particular, fie o companie, pe care Guvernul o cheltuieºte mai bine sau mai prost, iar contribuabilii, din nefericire, nu plãtesc taxele prin rotaþie, din 4 în 4 ani, ci tot timpul. Vã mulþumesc.