Monitorul Oficial·Partea II·Camera Deputaților·15 noiembrie 2000
other
Nicolae Ionescu
Discurs
Mulþumesc, domnule preºedinte.
## Domnilor deputaþi,
Intervenþia mea se referã la diferite experimente, mai recent spunându-li-se testãri, aceasta referitor la Asociaþia Naþionalã a Militarilor, A.N.M.R.-ul, de cãtre domnul Preºedinte Constantinescu. Birourile de informare-recrutare au fost înfiinþate în 1999 în fiecare judeþ, pentru cã, în ultimii 9 Ð 10 ani, profesia militarã nu mai era atractivã pentru tineri.
Numãrul de candidaþi pe un loc la toate instituþiile militare de învãþãmânt scãzuse pânã la limita de pericol: 0,8 Ð 1 candidaþi pe loc. Imaginea armatei începuse sã fie afectatã ca urmare a interminabilei tranziþii, viitorul armatei era în pericol nu numai sub aspectul numãrului cazurilor, dar mai ales a calitãþii acestora. De aceea, s-a impus necesitatea unei structuri specializate, dupã modelul ºi experienþa þãrilor N.A.T.O., care sã se ocupe în mod profesionist de remedierea acestor neajunsuri.
Aºa s-au înfiinþat birourile de informare-recrutare la fiecare judeþ, aflate într-o relaþie de subordonare directã cu Direcþia management-resurse umane din Ministerul Apãrãrii Naþionale.
Realizãri. În aproximativ doi ani, cu personal redus, cu dotare realizatã pe plan local s-au obþinut rezultate de excepþie, profesia militarã devenind atractivã pentru tineri. Numãrul de candidaþi pe un loc a crescut spectaculos, realizându-se, astfel, o bogatã bazã de selecþie. Astfel, la liceele militare, 10 candidaþi pe loc, la ºcolile de maiºtri ºi subofiþeri, 8 candidaþi pe loc, la Academia Militarã, 5 pe loc.
De asemenea, imaginea armatei s-a îmbunãtãþit, fiind perceputã de populaþie ca o instituþie serioasã, ce se preocupã de viitorul sãu, afluenþa tinerilor a crescut. Sunt de vãzut ºi sondajele. Pentru aceasta au fost folosite toate mediile locale de informare, s-au fãcut deplasãri în toate ºcolile ºi liceele din judeþe; e cazul judeþului Argeº, dar ºi din alte judeþe. De asemenea, s-a dezvoltat baza materialã numai prin efort local. Toate acestea, fãrã eforturi financiare deosebite din partea armatei, deci a ministerului.
Spaþiile în care îºi desfãºoarã activitatea aceste birouri sunt dispuse în instituþii publice, locuri uºor accesibile pentru cei interesaþi. Personalul este de excepþie: ofiþeri cu studii superioare ºi o parte din subofiþeri.
Cu toate aceste rezultate, dovedite cu date certe, din interese de grup, probabil sau aproape sigur se doreºte omologarea acestei structuri într-un conglomerat cu o altã structurã din centrul militar judeþean sau centrele militare judeþene cu care nu existã în comun numai cuvântul recrutare. În esenþã, se contureazã distrugerea a ceea ce s-a dovedit cã merge.
Personalul specializat, aflat în incertitudine continuã, îºi va cãuta un alt loc de muncã sau va pleca din armatã. Dintr-un sistem flexibil va deveni unul greoi, cu intermediari ineficienþi. Numãrul personalului în noua structurã va creºte cu 40 funcþii de ofiþeri, contrar tendinþei generale de reducere a efectivelor. Se nãruiesc aºteptãrile profesionale ale unor oameni care au pus în joc multã pasiune, au dovedit multã inventivitate, au atras resurse locale umane ºi financiare cãtre acest deziderat.