Dumitru Codreanu

Mulþumesc, domnule preºedinte. Domnule preºedinte,

Doamnelor ºi domnilor senatori,

Este de domeniul evidentului faptul cã sistemul de asigurãri de sãnãtate în România trozneºte din toate încheieturile. Românii sunt mai suferinzi ºi, dacã nimic nu se va schimba în bine în aceastã þarã, oricât ar suna de macabru, românii vor avea nefericita ºansã de a dispãrea dintre naþiile pãmântului.

Sãnãtatea românilor este atât de firavã, în primul rând, pentru cã unii sunt prea flãmânzi, iar alþii, prea nefiresc de ghiftuiþi. Au ieºit la suprafaþã, asemenea untdelemnului deasupra apei, bolile sãrãciei ºi ale foamei, bolile de care nu ne-ar putea scãpa nici cel mai performant sistem de asigurãri de sãnãtate.

Pentru cã tot am amintit de sistem, opinia noastrã, a celor de la Partidul România Mare, este cã în zadar este încercatã amãgirea populaþiei cu formule greu de priceput de cei mulþi, construcþii de cuvinte de felul ”servicii medicale integrateÒ sau ”sistem pluralist de finanþare a activitãþii medicaleÒ, adevãrul este cã, aºa cum s-au petrecut lucrurile ºi în alte domenii, s-a purces la reforma în sãnãtate importând un sistem de asigurare nepotrivit realitãþii româneºti.

Mai mult, acest sistem a fost, chipurile, adaptat la structurile preexistente, fiind de fapt birocratizat într-o mãsurã cum nu credeam cã mai poate exista într-o þarã. Este incredibil labirintul creat între bolnav ºi medic. Pe de altã parte, americanii, spre exemplu, cã tot ne înclinãm la tot ceea ce vine de peste ocean, au avut tãria ca, dupã ºase luni de la preluarea unui sistem de sãnãtate nepotrivit, au avut tãria, zic, sã ºi renunþe la sistemul respectiv. Or, noi ne cramponãm de o anumitã structurã, în ciuda unor evidente disfuncþionalitãþi pe care, în sinea lor, le recunosc ºi cei mai importanþi factori de decizie din acest domeniu. Astfel, zic, ne zbatem între a învia un mort care deja este rece.

Am sã vã dau un singur exemplu pentru a înþelege cã principiul de bazã al acestui sistem este exact invers aºteptãrilor. Conform actualelor raporturi dintre Casa de Asigurãri de Sãnãtate ºi spitale, se încurajeazã lipsa de profesionalism ºi tãrãgãnarea însãnãtoºirii bolnavilor, medicii ºi, de fapt, spitalele primind de la casele de sãnãtate mai mulþi bani dacã bolnavii au mai multe zile de spitalizare ºi, implicit, exact invers, dacã ceea ce este de aºteptat, reducerea zilelor de spitalizare ºi, implicit, a costurilor ºi redarea cât mai grabnic a bolnavilor familiilor ºi locurilor lor de muncã, sigur, dacã aceste locuri de muncã mai existã. Mai mult, uneori ºi nu chiar, spitalele percep aceste case de asigurãri Ñ expresie mai puþin academicã Ñ ca pe niºte vaci tocmai bune de muls.

Recent, la Botoºani, o regretabilã toxiinfecþie alimentarã s-a soldat cu o facturã pentru spitalizarea celor peste 3.000 de copii intoxicaþi, pe parcursul câtorva zile, de aproape un miliard, bani pe care casa botoºãneanã îi va plãti cu promptitudine, nemulþumind mii de alþi asiguraþi, rãmaºi fãrã bani de asistenþã medicalã, pânã la o iluzorie descoperire a vinovaþilor reali pentru respectiva toxiinfecþie. Oricum, factura respectivã este evident disproporþionatã.