Mitzura Domnica Arghezi

## Mulþumesc, domnule preºedinte. Domnule preºedinte,

## Doamnelor ºi domnilor deputaþi,

În perioada 7 Ð 11 iulie 2001 a avut loc la Quebec cea de-a 27-a sesiune a Adunãrii Parlamentare a Francofoniei.

În cadrul lucrãrilor Comisiei pentru învãþãmânt, comunicaþii ºi probleme de culturã a acestei organizaþii, s-a hotãrât înlocuirea raportorului ºi a coraportorului la tema ”Subcomisii pentru educaþie. Predarea limbii franceze, limbã însuºitã nematernãÒ, urmând ca ulterior sã se precizeze data ºi locul unde urma sã se organizeze o reuniune de lucru a noilor raportori.

Ca membrã a comisiei respective, am fost numitã coraportor, în locul parlamentarului bulgar Eduard Klein, a cãrui formaþiune politicã nu a mai intrat în componenþa noului Parlament dupã recentele alegeri din Bulgaria, iar raportorul Nataniel Bach din Republica Africanã Benin a fost numit în locul parlamentarului Teofil Tuba din Republica Centrafricanã, ucis în timpul unor incidente din zonã.

Preºedintele Comisiei pentru învãþãmânt, comunicaþii ºi probleme de culturã a Adunãrii Parlamentare a Francofoniei mi-a comunicat, în calitatea mea de preºedintã a delegaþiei parlamentare române la aceastã structurã, cã reuniunea de lucru a raportorilor Subcomisiei pentru educaþie urmeazã sã aibã loc la Osta, în ziua de 30 septembrie 2001, ceea ce s-a întâmplat.

În introducerea la proiectul de raport despre învãþãmântul în limba francezã, limbã însuºitã nematernã, este citat lingvistul Claude Hajej care, în anul 1987, constata: ”Adevãrul este cã astãzi nu limba francezã este în retragere, ci limba englezã câºtigã teren mai repede ca eaÒ. Aceastã constatare, mai mult ca oricând de actualitate, ne-a pus în situaþia sã examinãm problematica învãþãrii limbii franceze în forme instituþionalizate în þãrile francofoniei, mai ales în þãrile din Africa, din Europa Occidentalã, Centralã ºi Orientalã, din þãrile Magrebului ºi cele din Orientul Mijlociu.

Acum, când lumea tehnologicã în continuã perfecþionare se caracterizeazã prin utilizarea masivã a limbii engleze, este de strictã urgenþã sã fie luate mãsuri care sã favorizeze folosirea limbii franceze în noile tehnologii.

Înainte de a aborda tema ce ne preocupã, nu este inutil a preciza locul pe care îl ocupã limba francezã în lume. Înaltul Consiliu al Francofoniei estimeazã între 300 ºi 400 de milioane numãrul persoanelor care vorbesc sau care învaþã limba francezã.

Regresul înregistrat de limba francezã dupã Tratatul de la Versailles din 1919 nu o împiedicã sã fie, alãturi de englezã ºi spaniolã, o limbã cu statut mondial. Dupã englezã, franceza rãmâne a doua limbã strãinã cea mai solicitatã în lume.

Þãrile Europei Centrale ºi Orientale formeazã un grup specific printre þãrile francofone. În aceste þãri, franceza n-a fost niciodatã limbã oficialã, regionalã, a unei minoritãþi sau de dominare. Ea reprezintã, mai cu seamã, o limbã tradiþionalã privilegiatã, ca de exemplu în România ºi Moldova.