R‡duly R—bert K‡lm‡n

Mulþumesc, domnule preºedinte. Domnule preºedinte,

Doamnelor ºi domnilor deputaþi,

Câteva considerente pe marginea acestui proiect de lege.

În primul rând, dacã vreþi, considerentul cel mai general este legat de utilizarea unor termeni specifici finanþelor publice în mod eronat. Iniþiatorul vorbeºte, cel puþin în titlul propunerii legislative, de venituri.

Trebuie sã spunem cã impozitul pe venituri este una, iar impozitul pe avere este alta. Ceea ce avem însã în conþinutul acestui proiect de lege reglementeazã materia impozitul pe avere, respectiv imobilele deþinute, bunurile mobile, autoturisme ºi imobilele, cele douã categorii Ð construcþiile Ð locuinþe ºi terenurile agricole, respectiv suprafeþele cu terenuri forestiere. Aceasta este prima mare problemã Ð o confuzie a iniþiatorului legatã de cele douã aspecte ºi ar fi trebuit, dacã dorea sã se refere la aceastã materie, sã iniþieze modificarea Legii nr. 27/1994, cu modificãrile ºi completãrile ulterioare, care este legea care reglementeazã domeniul impozitelor ºi taxelor locale.

Trebuie sã spunem cã aici este vorba de impozite ºi taxe locale. Drept urmare, o inadvertenþã proceduralã ar fi cã aici ar trebui sã avem ºi punctul de vedere al Legii primarilor ºi respectiv al preºedinþilor de consilii judeþene, al consilierilor locali, pentru cã este o problemã ce priveºte legislaþia localã ºi, drept urmare, în conformitate cu Legea nr. 215/2001, legislaþia privind administraþia publicã localã, este obligatorie solicitarea punctului de vedere al dumnealor.

În altã ordine de idei, trebuie sã mai spunem douã lucruri. Unul este legat de încãlcarea flagrantã a principiului autonomiei locale.

Noi am tot încercat, cel puþin din Õ96 încoace, sã garantãm autoritãþilor administraþiei publice locale ca veniturile pe care le percep din taxele ºi impozitele care sunt percepute de dânºii sã fie cheltuite în conformitate cu dorinþele, cu deciziile consiliilor locale ºi judeþene. Asta este, în opinia noastrã, unul dintre aspectele de bazã ale autonomiei locale.

Aici iniþiatorul vine ºi spune cã vrea sã oblige ca o anumitã cotã-parte din aceste impozite pe avere sã fie obligatoriu cheltuite cu un scop anume. Deci asta ar fi clar din partea Legislativului, din partea Parlamentului, dacã s-ar adopta, o încãlcare flagrantã a acestui principiu.

Tot în acelaºi context trebuie sã mai spunem cã aici se referã deopotrivã la anumite aspecte care astãzi nu existã. Deci astãzi nu avem impozit pe terenul agricol ºi nici pe terenul cu suprafaþã forestierã. Nu existã acest impozit. El este suspendat, dacã memoria nu mã înºalã, pânã în 1 ianuarie 2005. Iniþiatorul vine ºi vrea sã introducã acest impozit. Este de discutat dacã este bine sau rãu, dar, oricum, vrea sã aducã tuturor categoriilor care deþin suprafeþe forestiere acest impozit suplimentar.

În încheiere, aº vrea sã vã mai spun un lucru ºi sã vã dau un exemplu de ce nu este bine cum este conceput acest proiect de lege, pentru cã este fãcut, din pãcate, pe picior. Astãzi, dacã mergem în oricare fermã agricolã care se respectã din lumea civilizatã europeanã gãsim mai multe vehicule care sunt utilizate în aceste ferme. Ar fi imoral, spunem noi, ca astãzi, în România, când suntem într-o fazã incipientã a capitalizãrii acestor ferme agricole care existã, dar care sunt puþine, din pãcate, sã venim cu impozite suplimentare pentru al doilea, al treilea, al patrulea vehicul. Pentru cã, în opinia noastrã, numai având cel puþin patru, cinci vehicule un fermier va reuºi sã munceascã o suprafaþã de 20-30 de hectare ºi va asigura o producþie suficientã.