Iosif Armaº

Mulþumesc, domnule preºedinte. Domnule preºedinte,

Doamnelor ºi domnilor deputaþi,

Doresc sã mã refer în intervenþia mea de astãzi la moþiunea de cenzurã ”Mafia sufocã RomâniaÒ, iniþiatã de partidele din opoziþie, dezbãtutã în Parlament, dupã cum se ºtie, în cursul zilei de ieri.

Fãrã îndoialã, moþiunea de cenzurã reprezintã un instrument democratic, la fel ca ºi asumarea rãspunderii guvernamentale. Rolul opoziþiei este, dupã cum se ºtie, sã amendeze activitatea Executivului, dacã este cazul ºi dacã acest lucru serveºte interesul populaþiei.

Moþiunea de cenzurã a P.R.M., P.D. ºi P.N.L. împotriva pachetului de legi anticorupþie a creat o situaþie fãrã precedent pe scena politicã româneascã, pentru cã opoziþia parlamentarã se opune, printr-o moþiune de cenzurã, unei legi aºteptate de multã vreme de cãtre populaþie, ºi acest lucru trebuie sã dea de gândit.

Chiar doreºte opoziþia eradicarea corupþiei? Din textul propriu-zis al moþiunii ºi din felul în care au decurs dezbaterile s-a vãzut clar cine luptã împotriva corupþiei ºi cine se opune acestui lucru.

Din altã perspectivã, în mod paradoxal, mulþi dintre liberalii ºi democraþii care au fost deseori atacaþi în revista ”România MareÒ Ñ faptul poate fi dovedit Ñ au ajuns, acum, sã-ºi punã semnãtura pe un text de aceeaºi facturã ca ºi un articol publicat în sãptãmânalul menþionat. ªtiu cã unii dintre liberali au refuzat totuºi sã semneze textul cu pricina, iar aceºtia meritã toatã stima pentru verticalitatea poziþiei lor.

Este cel puþin surprinzãtor faptul cã P.D. ºi P.N.L., douã partide care se pretind oneste ºi democrate, cel puþin în declaraþii, au semnat textul moþiunii. Surprinzãtor, pentru cã, vreme de mai bine de doi ani, cât s-au scurs de la alegerile din noiembrie 2000, P.N.L. ºi P.D. au încercat, ºi uneori chiar au izbutit, sã acrediteze ideea cã reprezintã aºa-numita opoziþie democraticã. Nu conteazã cine voteazã moþiunea, ci stilul în care a fost redactatã. În fond, moþiunea de cenzurã a opoziþiei nu reprezintã altceva decât un ºir de acuzaþii defãimãtoare, lipsite de orice dovezi, o pleiadã de acuzaþii aruncate de-a valma, fãcute sub acoperirea imunitãþii parlamentare, la adresa Guvernului P.S.D., ºi care nu mai are nimic de-a face cu exerciþiul democratic al unei moþiuni de cenzurã.

Demersul P.N.L. ºi P.D. este cu atât mai ciudat cu cât discursul politic al celor douã formaþiuni a fost, aproape de fiecare datã, pe deplin argumentat, iar limbajul, decent pentru clasa noastrã politicã. Ciudãþenia constã în faptul cã la începutul guvernãrii P.S.D. liberalii au încheiat cu partidul de guvernãmânt un protocol menit sã izoleze P.R.M., iar P.D., chiar dacã nu a semnat nimic, a promis cã nu va colabora cu P.R.M.. Acestea nu sunt altceva, dupã cum s-a dovedit, decât promisiuni deºarte.

Fãrã îndoialã, reprezentanþii celor douã partide au pornit pe un drum care nu le face cinste ºi datoritã cãruia se vor confrunta, în viitorul apropiat, în mod aproape sigur, cu o gravã pierdere de imagine. Cât de credibil mai poate fi, acum, mesajul P.D. ºi P.N.L.? Dar cel mai grav lucru este, în opinia mea, faptul cã prin semnarea moþiunii cele douã partide au legitimat discursul calomnios. Indiferent de motivaþiile invocate, scuze se pot gãsi oricând, P.D. ºi P.N.L. au comis o gravã eroare politicã. Vã mulþumesc.