ªtefan Baban

Mulþumesc, domnule preºedinte. Domnule preºedinte,

Doamnelor ºi domnilor deputaþi,

Bugetul ºi Casa Naþionalã a Asigurãrilor de Sãnãtate hotãrãsc salarizarea rezidenþilor. Plata salariilor medicilor rezidenþi stagiari ºi cercetãtori a devenit problematicã o datã cu trecerea de la bugetul de stat în sarcina bugetului asigurãrilor de sãnãtate.

Salarizarea acestor categorii de medici se fãcea dintr-un fond special al bugetului de stat, considerându-se cã se aflã într-o perioadã de pregãtire profesionalã pânã la terminarea stagiului. Astfel, la repartizarea medicilor ce câºtigau concursul de intrare în rezidenþiat pe o anumitã specializare nu erau impuse ºi unitãþile sanitare cu care încheiau contracte de muncã pe o perioadã determinatã de timp. În acest timp, au apãrut nenumãrate cazuri în care rezidenþii efectuau stagiul principal la un spital, dar salariul ºi-l ridicau de la cel cu care încheiaserã iniþial contractul de muncã. Numai cã pe data de 7 decembrie 2000 este emisã faimoasa Ordonanþã nr. 259/2000, în care se specificã: ”Drepturile salariale ale medicilor ºi farmaciºtilor rezidenþi se acordã cu respectarea dispoziþiilor legale în vigoare de unitãþile sanitare cu care au încheiat contract individual de muncãÉÒ, fãrã a þine seama cã acele dispoziþii legale la care se referã textul ordonanþei expirau peste câteva zile, la sfârºitul anului, fiind necesare negocieri pentru ca aceastã categorie profesionalã sã-ºi încaseze drepturile bãneºti.

Lipsa unor reglementãri clare privind statutul rezidenþilor care au contracte de muncã încheiate pe perioadã determinatã de timp a fãcut ca pânã în prezent majorãrile salariale prevãzute de Ordonanþa de urgenþã a Guvernului nr. 24/2000 privind salariaþii din sectorul bugetar sã nu fie acordate tuturor rezidenþilor. Astfel, în spitalele cu mai mulþi rezidenþi, salariile acestora variazã în jurul a 2.300.000 de lei brut, în timp ce în spitalele cu mai puþini rezidenþi salariile acestora se situeazã la un nivel de 3.900.000 de lei brut.

O mare problemã cu care se confruntã în prezent sistemul sanitar o constituie producþia de medici, prin marea de universitãþi ºi majorarea numãrului de rezidenþi ºi asistenþi de cercetare. Dacã necesarul de medici este de maximum 2500 pe an, în România ultimilor ani s-a decis acreditarea a circa 4000 de medici pe an, cu mult peste posibilitãþile de absorbþie ale sistemului. Numãrul actual al rezidenþilor este cu mult mai mare decât al acelor care au promovat concursul de admitere în rezidenþiat; astfel, în perioada 1995 Ñ 2000, circa 25 din numãrul total au câºtigat acest statut prin intermediul mai multor manevre care permiteau ocolirea concursului. În plus, cei care nu au promovat nici un concurs au avut posibilitatea sã-ºi aleagã ce specialitate ºi-au dorit ºi li se asigurã ºi post în clinica în care ºi-au efectuat rezidenþiatul.

Problema este cã toate aceste defecþiuni ale sistemului sunt suportate de contribuabil.