Dorin Vataman

Mulþumesc, domnule preºedinte. Domnule preºedinte,

## Domnilor colegi,

Pe scena politicã româneascã se observã o abundenþã de partide autointitulate social-democrate. Dar, în urma ultimului scrutin, se poate observa cã nu s-a ajuns încã la saturaþie. Desigur cã ne întrebãm: care este explicaþia? La ºcoala pe care cu toþii am fãcut-o, am învãþat cã partidele politice au caracter de clasã. Doctrina social-democratã prevede o echitabilã împãrþire a rezultatului muncii tuturor, o substanþialã protecþie socialã pentru cei mulþi ºi necãjiþi. Sã lãsãm la o parte faptul cã pentru a împãrþi, mai întâi trebuie sã ai ce, ca ºi oportunitatea guvernãrii þãrii în acest moment de cãtre social-democraþi.

Vreau sã încerc sã rãspund la o întrebare ce se pune de la sine. De ce cei mai mulþi lideri ai partidelor socialdemocrate din România sunt printre cei mai bogaþi oameni din România sau, mai ilustrativ, de ce clienþii politici ai acestor partide sunt marii îmbogãþiþi, de multe ori prin mijloace cel puþin obscure?

În primul rând, pentru cã liderii acestor partide au fost eºalonul 2 al conducerii fostului partid unic de extremã stângã, iar apartenenþa lor la stânga sau, mã rog, la centru-stânga este fireascã; o scuzã pentru obedienþa manifestatã faþã de P.C.R.

În al doilea rând, vopseaua social-democratã dã bine la electorat. Mai ales la un electorat educat în spiritul egalitarismului ºi al luptei de clasã. Aceste douã rãspunsuri se pot exprima cu un singur cuvânt: oportunism. Aºa cum tot oportunism a fost ºi fuziunea ”aripii VoitecÒ din fostul ºi adevãratul partid social-democrat român cu partidul comunist.

Adevãraþii social-democraþi, nevoind sã facã pact cu diavolul, au înfundat puºcãriile. Unde mai pui cã, în România antebelicã, cu un sistem democratic dezvoltat în mod natural, spre deosebire de þãrile vecine, stânga eºichierului politic era foarte slab reprezentatã.

Acum, la 10 ani de la cãderea comunismului, lucrurile aratã exact pe dos. ªi în ”Duminica orbuluiÒ din anul de graþie 2000, ca ºi în ”Duminica orbuluiÒ din 1990, electoratul român a miluit cu vârf ºi îndesat partidele de stânga. Sã fi avut oare domnul Brucan dreptate cu cei douãzeci de ani ai sãi? Sã sperãm cã nu ºi cã rezultatul scrutinului din 4 iunie a.c. a fost doar un accident.

Vã mulþumesc.