Makkai Grigore

Mulþumesc, domnule preºedinte. Domnule preºedinte, Domnilor miniºtri,

Doamnelor ºi domnilor deputaþi,

Producþia mondialã de aur se ridicã astãzi la circa 300 de mii de tone anual. Peste 90% din aceastã cantitate se obþine în exploatãri miniere deschise, utilizând tehnologia de extragere chimicã prin cianurare. Aceastã tehnologie se practicã preponderent în cazul zãcãmintelor cu conþinut scãzut de aur. Se foloseºte, de regulã, o cantitate mare de cianuri, adesea peste 500 de grame, pentru obþinerea unui gram de aur. Sterilul care rezultã rãmâne îmbibat cu aceastã otravã periculoasã. Din acest motiv, tehnologia de extragere a aurului prin cianurare reprezintã un pericol ce astãzi nu mai poate fi ignorat. Peisajele selenizate ale minelor de aur se extind cu repeziciune ºi apar inevitabil tot mai multe accidente ecologice.

Astfel, în 1984, în Papua-Noua Guinee, se rupe un baraj de la un iaz de decantare ºi se revarsã în apele râului apropiat o cantitate de 100 de mii de litri de cianurã. În Kârghistan se prãbuºeºte un elicopter cu un transport de cianurã ºi polueazã apele râului Barskum. În Guyana, tot o revãrsare masivã de cianuri afecteazã râurile din regiune.

Însã cea mai mare poluare cu cianuri se produce la Baia Mare, în data de 30 ianuarie 2000. Ea este consideratã al doilea accident ecologic ca mãrime în Europa, dupã explozia de la Cernobâl.

Dupã acest eveniment dramatic, apar luãri de poziþie tot mai ferme împotriva mineritului cu cianuri ºi se contureazã ideea cã deschiderea de noi exploatãri miniere utilizând aceastã tehnologie reprezintã un risc economic major. Astfel, în decembrie 2001, Naþiunile Unite au extins considerabil programul de minerit, minerale ºi mediu cu aspecte ce vizeazã prevenirea ºi intervenþia în

cazuri de acest gen. Tot atunci, în cadrul Programului Naþiunilor Unite pentru mediu, a fost dezvoltat un cod pentru utilizarea cianurilor în mineritul de aur, în care se enumerã un numãr de 9 principii, fiecare fiind considerat ca etalon pentru protecþia mediului, a lucrãtorilor din domeniu ºi a societãþii.

În data de 6 noiembrie 2001, Senatul Statului Wisconsin din S.U.A. adoptã o propunere legislativã care interzice utilizarea cianurilor în toate operaþiunile miniere de pe teritoriul statului. Mãsuri similare au fost adoptate ºi în statele Montana ºi Colorado.

În data de 17 noiembrie 1994, Parlamentul European adoptã o rezoluþie cu privire la utilizarea cianurii în exploatãrile miniere de aur de la Pergamon ºi Edremit din Turcia. Urmare acestei rezoluþii, Curtea Supremã de Justiþie, prin Decizia nr. 2311/1997, interzice mineritul de aur prin cianurare pe teritoriul Turciei, bazându-se pe prevederile art. 56 din Constituþia Turciei, în care se garanteazã ”dreptul cetãþenilor de a trãi într-un mediu sãnãtosÒ.

Senatul ceh adoptã, în data de 11 august 2000, paragraful 8 al art. 30 din Legea minelor, prin care se interzice mineritul de aur prin cianurare. Aceeaºi decizie se adoptã ºi în Parlamentul grec, la data de 6 octombrie 2000.