Smaranda Ionescu

Mulþumesc, domnule preºedinte.

Domnule preºedinte ºi stimaþi colegi,

Dupã 1989 România a hotãrât sã-ºi schimbe destinul ºi sã-ºi recapete statutul de þarã europeanã.

Deºi timp de 11 ani s-au fãcut eforturi, pentru atingerea celor douã obiective prioritare propuse: admiterea în NATO ºi integrarea europeanã, succesul se pare însã cã este foarte departe.

Sprijinul unor altor þãri, declarat, dar mai puþin acordat în fapt, incapacitatea noastrã prelungitã de a nu putea atinge parametrii ceruþi de organismele internaþionale ne declaseazã sistematic, fãcându-ne sã coborâm de la prima categorie de negocieri pentru aderare la a doua, apoi probabil la a treia ºi cine ºtie ce poate va mai urma.

Þãri vecine cu noi, Polonia, Ungaria ºi fosta Cehoslovacie, ne-au luat-o cu mult înainte ºi probabil cã în foarte scurt timp vor face din nou parte cu drepturi depline din marea familie europeanã.

Pentru România a existat un sistem ciudat de popularizare a situaþiei de dupã 1989: imagini cutremurãtoare cu copii ºi bãtrâni abandonaþi, înfometaþi, bolnavi, prezentate permanent de cãtre diverse posturi de televiziune ºi ziare din Occident, emigranþi, infractori prinºi ºi readuºi în þarã cu cãtuºele la mâini etc.

Deºi probabil cã ºi în alte þãri care s-au eliberat ca ºi noi de sistemul totalitar comunist au existat situaþii asemãnãtoare, ele nu au fost mediatizate atât de puternic ºi în acelaºi mod pe plan internaþional.

Deºi existã pretutindeni în lume corupþie, droguri ºi copii ai strãzii, se pare cã aceasta este doar problema actualã a României.

Cel mai recent impediment de continuare a negocierilor þãrii noastre pentru aderarea la Uniunea Europeanã este acum, dupã cum spune o baroneasã, situaþia nerezolvatã a copiilor instituþionalizaþi ºi a adopþiilor internaþionale care sunt de multe ori adevãrate vânzãri de carne vie, de pe urma cãrora se câºtigã foarte bine ºi de care statul nu este strãin.

Întrucât aceste afirmaþii au luat o deosebitã amploare pe plan internaþional ºi întrucât problema socialã a copiilor instituþionalizaþi, mult amelioratã în ultimii ani, dar insuficient ca performanþã europeanã, depãºeºte ca dimensiune ºi responsabilitate domeniul Executivului, care, implicându-se mai mult sau mai puþin, în funcþie de culoarea politicã ºi de campania electoralã, acþioneazã pe baza unor legi devenite necorespunzãtoare, vã propun, domnule preºedinte, sã supuneþi spre aprobare plenului Camerei Deputaþilor crearea unei comisii parlamentare speciale de investigare a tuturor adopþiilor internaþionale fãcute dupã 1989, precum ºi a modului în care organismele guvernamentale, dar, mai ales, cele neguvernamentale însãrcinate cu protecþia copilului ºi-au desfãºurat activitatea în cei 11 ani de existenþã. În felul acesta, vom afla poate adevãrul despre toate fundaþiile ºi asociaþiile care au fost învestite sã facã adopþii internaþionale, ce sume s-au încasat, cum s-au folosit ºi pentru cine, ce evidenþã ºi ce informaþii au acestea despre copiii români adoptaþi de cãtre persoane diverse, din diverse þãri.