Alexandru Pereº

Mulþumesc, domnule preºedinte. Domnule preºedinte,

Stimaþi colegi,

Modul cum sunt soluþionate de putere, în mare grabã, unele lucruri care în aparenþã par minore poate aduce efecte dezamãgitoare unui segment important al populaþiei.

Euforia postrevoluþionarã, efect al lui Decembrie 1989, prin care multor localitãþi urbane din România le-au fost conferite de Parlament titlul de ”Oraº-martir al Revoluþiei din Decembrie 1989Ò, pare cã nu s-a stins nici acum, dupã mai bine de 11 ani de democraþie realã.

Departe de mine de a contesta obiectivitatea cu care s-au mãsurat argumentele pentru fiecare caz în parte. Sunt însã ºi acum convins de un lucru: Revoluþia Românã din Decembrie 1989 a avut un început la Timiºoara ºi Lugoj, propagarea ei fãcându-se rapid în multe localitãþi urbane ºi rurale, în ciuda lipsei de informaþie caracteristicã perioadei ceauºiste. Finalitatea ei era normal a se petrece la Bucureºti, Capitala þãrii ºi locul unde erau punctele de comandã ale conducerii comuniste. Ne aducem aminte, însã, de acele momente, cu înfrigurare, toþi, indiferent dacã atunci eram sau nu de acord cu desfãºurarea lucrurilor.

Nici judeþul Alba nu a fost ocolit de efectele miºcãrilor revoluþionare, ba, mai mult, rezistenþa anticeauºistã, atunci, s-a manifestat dur, ducând, în Alba Iulia ºi Cugir, la o izolare totalã, cu arma în mânã, încã din ziua de 21 decembrie 1989.

La Alba Iulia, în seara zilei de 21 decembrie 1989, peste 200 de persoane manifestau ºi chemau cetãþenii la o rezistenþã fãrã violenþã faþã de puterea comunistã. Mai mult, în ziua de 22 decembrie, pe la orele 8,30, primul-secretar al Comitetului judeþean P.C.R., Ion Savu, semneazã un document prin care acceptã controlul deplin al Comitetului de cetãþeni. Este unicul document de abdicare al unui prim-secretar de judeþ în timp ce dictatorul

Ceauºescu se afla încã la putere. De aici încolo, lucrurile se precipitã, mai ales în urma plecãrii cuplului Ceauºescu, iar în municipiul Alba Iulia jertfa revoluþionarilor va fi de 23 de morþi ºi 109 rãniþi.

Am þinut a vã readuce în memorie, domnilor, sau a vã informa de aceste lucruri ºi momente deosebite, acum, când Camera Deputaþilor, din acest mandat parlamentar, este la un pas de a face o greºealã cu efecte mai mult sau mai puþin resimþite în sufletul oricãrui român. Municipiul Alba Iulia nu are neapãratã nevoie de încã un titlu, chiar de oraº, erou sau martir; este locul unde istoria musteºte la tot pasul, dragostea de adevãr ºi justiþie este mai puternicã decât moartea. Exemple: intrarea lui Mihai Viteazul în Alba Iulia, martiriul lui Horea ºi Cloºca, Unirea de la 1 Decembrie 1918.

Ne onoreazã declaraþia Parlamentului României din 1994, prin care Alba Iulia a devenit cu titlu ”Cetate-simbol a Marii UniriÒ, într-un cuvânt capitala de suflet a tuturor românilor. Existã însã o regulã de bazã în democraþie: de a cântãri cu aceeaºi mãsurã, de a trata uniform orice propunere, indiferent de zonã, populaþie sau presiuni politice.