Iosif Armaº

## Mulþumesc, domnule preºedinte. Domnule preºedinte,

## Stimaþi colegi,

Permiteþi-mi sã adresez tuturor românilor un mesaj înaintea sãrbãtorilor de iarnã. Peste numai o sãptãmânã vom sãrbãtori din nou Crãciunul, dar Crãciunul acesta n-a mai fost. Fiinþa noastrã nu poate intra în timpul sacru al sãrbãtorilor naºterii Domnului decât o singurã datã, mereu o singurã datã. Din aceastã cauzã, Crãciunul este irepetabil. Tot ce precede ºi succede marii

sãrbãtori nu se repetã în fiecare an, ci se întâmplã întâia oarã de fiecare datã.

Marile sãrbãtori sunt înconjurate de o aurã care le precede ºi le urmeazã, delimitând un spaþiu ºi un timp în care lumina lor se face simþitã, prevestindu-le venirea ºi prelungindu-le amintirea.

Crãciunul este o asemenea sãrbãtoare, o închidere ºi o deschidere a unui ciclu sfânt care marcheazã nu numai lumea omului, ci ºi ordinea cosmicã. De aceea, naºterea Domnului a fost vestitã de steaua care i-a cãlãuzit pe regii magi, aºa cum Crãciunul este precedat de solstiþiul de iarnã, moment în care soarele se opreºte din drumul sãu, aºteptând miracolul, aºa cum ºi steaua s-a oprit deasupra Bethleemului.

Tot cosmosul stã parcã pe loc, în uimirea misterului care se împlineºte înainte de a-ºi relua mersul devenirii sale. Oprirea este însoþitã de o deschidere a cerului prin care harul ajunge pânã la noi. Aºa s-au petrecut lucrurile la naºterea Domnului, când s-au auzit îngerii cântând: ”Slavã întru cei de sus lui Dumnezeu ºi pe pãmânt pace între oameni bunãvoireÒ.

O veche legendã româneascã spune cã în timpul nopþii de Crãciun munþii se deschid ºi înãuntrul lor se zãresc comori. Trebuie sã ai, însã, o floare albastrã cu care poþi pãtrunde înãuntru ºi poþi ieºi fãrã sã fii pedepsit.

Sub steaua cãlãtorului eminescian, prin albul zãpezilor, cerul arde luminos, Preacurata-l naºte pe Cristos, strãluminând înaltul cu ecoul îndepãrtat al datinilor noastre veºnice. ”Colinde, colinde,/E vremea colindelor, / Cãci gheaþa se întinde/ Asemenea oglinzilor/ ªi tremurã brazii, miºcând rãmurelele/ Cãci noaptea de azi îi când scânteie, când stele/ Se bucur copiii, copiii ºi fetele/ De dragul Mariei îºi piaptãnã pletele/ De dragul Mariei ºi a Mântuitorului/ Luceºte pe ceruri o stea cãlãtoruluiÒ, scria în urmã cu mai bine de 100 de ani marele nostru poet Mihai Eminescu.

Crãciun fericit ºi ”La mulþi aniÒ vã doresc tuturor! Vã mulþumesc.