Monitorul Oficial·Partea II·Camera Deputaților·26 aprilie 2002
Dezbatere proiect de lege · respins
Ionel Olteanu
Discurs
Mulþumesc, domnule preºedinte. Domnule preºedinte,
Stimaþi colegi,
Comisia a respins amendamentul care v-a fost prezentat de colegul meu, pe bunã dreptate, pentru cã nu putea fi vorba de crearea unei alte competenþe decât aceea propusã de iniþiator Ð Guvernul României Ð câtã vreme aceasta ar fi presupus, pe de o parte, costuri suplimentare pentru o infrastructurã de care Parchetul nu dispune, în condiþiile în care ºtiþi foarte bine cã bugetul acordat Parchetului este tot acela de anul trecut; pe de altã parte, s-a afirmat aici (fãrã temei, în mod evident) cã nu ar exista nici un control în legãturã cu atribuþiile pe care le îndeplineºte Ministerul Telecomunicaþiilor, legate de aceastã activitate. Or, este binecunoscut cã, întotdeauna orice cetãþean, atunci când se considerã prejudiciat într-un drept al sãu, se poate plânge împotriva unui organ administrativ, împotriva actului emis de aceastã autoritate administrativã, pe calea contenciosului administrativ. Un prim aspect care cred cã reprezintã, pe fond, un argument indiscutabil în legãturã cu necesitatea respingerii acestui amendament.
În al doilea rând, colegul meu pare sã fi uitat cã noi, în aceeaºi Comisie juridicã, de disciplinã ºi imunitãþi a Camerei Deputaþilor am adoptat proiectul de Lege privind protecþia drepturilor persoanelor, atunci când este vorba de datele cu caracter personal. ªi acolo, în unanimitate, cu acel prilej, s-au adoptat un numãr de 6 amendamente, pe care am avut onoarea sã le formulez ºi care reprezintã în mod foarte clar garanþii instituite la nivel european în asemenea proceduri. Ele, de altfel, sunt preluate din concluziile Curþii Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg, care vizeazã tocmai asigurarea unei protecþii eficiente, a unor garanþii indiscutabile în legãturã cu protecþia datelor cu caracter personal. ªi, desigur, în primul rând, în legãturã cu protecþia dreptului fundamental la viaþa privatã a oricãrei persoane.
Este în mod evident cã, în aceste condiþii, comisia nu putea admite un asemenea amendament. Restul rãmân doar teorii, ca teoria drobului de sare, cã acesta ar reprezenta un eventual atentat la drepturile ºi libertãþile persoanei, prin prisma existenþei unui asemenea text. O asemenea alegaþie nu poate fi primitã, câtã vreme aceasta ar însemna, pe de o parte, ignorarea garanþiilor pe care am avut onoarea sã vi le menþionez, stimaþi colegi, iar, pe de altã parte, instituirea unei veritabile prezumþii de culpã în legãturã cu posibilitatea acestor intruziuni în viaþa privatã a unei persoane.
Or, câtã vreme garanþiile existã, ele sunt certe, sunt adoptate de aceeaºi comisie, câtã vreme avem încredere în instituþiile statului, în funcþionarea lor corespunzãtoare ºi specificã unui stat de drept, cred cã un asemenea amendament trebuia, cu siguranþã, respins ºi de aceea vã rog ºi pe dumneavoastrã sã procedaþi la fel. Vã mulþumesc.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). .