Gheorghe Oanã

Mulþumesc, domnule preºedinte. Domnule preºedinte,

Stimaþi colegi,

Declaraþia politicã pe care o voi prezenta în faþa dumneavoastrã se referã la explozia preþurilor, la accelerarea procesului inflaþionist din economie ºi la rolul nefast al acestora asupra nivelului de trai.

Sigur cã problema preþurilor, dupã toate sondajele de opinie, preocupã în mare mãsurã peste 2/3 din populaþia României, ºi de aceea se justificã cu prisosinþã aceastã declaraþie politicã.

Fãrã a face istorie, trebuie sã amintesc aici de declaraþiile anterioare ale actualului premier, care ne asigura cu tãrie cã la sfârºitul acestui an rata inflaþiei va fi de 27% faþã de decembrie 1999, sau de previziunile din aprilie, anul acesta, când vedea o reducere a inflaþiei pe lunile mai Ð iulie la circa 1,5% pe lunã. Toate s-au dovedit simple poveºti.

Tot atunci spunea cã nu va permite majorarea preþurilor la energie, ºi apoi sã constatãm nu numai cã nu au crescut, dar au crescut ºi într-o proporþie foarte mare, peste 40%, urmând, dupã anunþurile din ziare, o nouã majorare, probabil drept cadou, dupã ce a gãsit soluþiile în dosarul F.M.I.

Sigur cã ºi premierii pot greºi, dar haideþi sã vedem puþin comparativ câteva date care ne vor arãta elocvent cât de mult s-a prãbuºit puterea de cumpãrare sub cele trei guverne instaurate dupã alegerile din Õ96.

Indicatorul cel mai uzual folosit de toate statisticile din lume îl reprezintã cantitatea de bunuri ºi servicii care pot fi cumpãrate cu salariul mediu sau cu pensia medie, respectiv cu venitul unei persoane. La salariaþi, aceste cantitãþi la sfârºitul lunii septembrie 2000 erau mai mici decât în decembrie Õ96 Ð cu peste 75% la energie electricã, cu 70% la energie termicã, cu 79% la gaze naturale, cu 59% la benzinã, cu 72% la cartofi, cu 61% la lapte, cu peste 87% la telefoane. La pensionari, situaþia este ºi mai dezastruoasã, întrucât acest raport s-a deteriorat faþã de salariaþi cu încã 30%.

Cum de s-a întâmplat aceastã nenorocire: în primul rând, datoritã scãderii continue a producþiei, apoi devalorizãrii accelerate a monedei naþionale, a creºterii impozitelor indirecte, T.V.A. ºi accize, dar ºi liberalizãrii preþurilor de monopol Ð telefonie, servicii publice ºi altele asemenea.

O contribuþie majorã a avut ºi scãderea veniturilor nominale, veniturilor din muncã ºi în general a veniturilor diferitelor categorii de persoane. Astfel, un salariu mediu a scãzut faþã de decembrie Õ99 cu 18%; pensia medie cu 29,5%. Peste toate acestea se adaugã, evident, influenþa directã a inflaþiei. Exprimat în dolari, salariul mediu era în decembrie Õ99 de circa 109 dolari, 3,5 dolari pe zi; în septembrie din acest an a scãzut la 90 de dolari, circa 3 dolari pe zi. La pensionari, media zilnicã este de 1,36 dolari pe zi.

Cum pragul de subzistenþã, dupã estimãrile Bãncii Mondiale, este de 2,1 dolari pe zi pentru România, este clar cât de mare este aceastã discrepanþã între veniturile ºi cheltuielile minime de subzistenþã. Mai mult de jumãtate din populaþia României nu-ºi poate asigura minimum de venituri pentru acoperirea cheltuielilor strict necesare.