Kerekes K‡roly

Mulþumesc, domnule preºedinte. Domnule preºedinte,

Stimaþi colegi,

Prin Hotãrârea de Guvern nr. 829 din 31 iulie 2002 privind aprobarea Planului naþional antisãrãcie ºi promovare a incluziunii sociale, un capitol aparte este consacrat problemelor referitoare la protecþia socialã a persoanelor cu handicap.

În acest document se recunoaºte lipsa capacitãþii serviciilor sociale generale nespecifice de a se adapta nevoilor speciale ale persoanelor cu handicap. Se recunoaºte, de asemenea, cã serviciile comunitare sistematice menite sã vinã în sprijinul persoanelor cu handicap neinstituþionalizate sunt limitate atât ca numãr, cât ºi ca tip ºi cã serviciile privind plata ºi contractarea unor îngrijitori personali pentru persoanele cu handicap grav sunt deficitare.

Documentul citat prevede, printre altele, ca obiectiv îmbunãtãþirea serviciilor la domiciliu pentru persoanele cu handicap grav neinstituþionalizate, pe fondul serviciilor de asistenþã socialã comunitarã.

Dar se pare cã mãsurile guvernamentale luate, paradoxal, ulterior elaborãrii acestui document nu sunt în concordanþã cu acest obiectiv. Din cauza unor dispoziþii recente, o parte a persoanelor cu handicap sunt puse într-o situaþie care le poate duce la limita unei vieþi suportabile.

Astfel, în conformitate cu Ordinul secretarului de stat pentru persoanele cu handicap nr. 90/2002 s-a restrâns aria bolilor sau a sechelelor generatoare de handicap, mai ales a celor cronice ºi a celor specifice vârstei a treia. Ca atare, în baza noilor criterii medico-legale de expertizare, o parte dintre persoanele din evidenþele inspectoratelor de stat teritoriale pentru persoanele cu handicap care au beneficiat de îngrijire prin asistent personal nu se vor mai încadra într-o categorie de persoane cu handicap. Multe dintre aceste persoane au suferit amputaþii sau grave accidente vasculare, intervenite dupã vârsta pensionãrii. Oameni paralizaþi sau cu picioare amputate sunt respinºi pe considerentul cã nu se încadreazã în gradul de handicap avut pânã în prezent. În afara faptului cã pierd dreptul de a avea un asistent personal, aceste persoane nu mai beneficiazã nici de celelalte facilitãþi prevãzute de lege.

O altã dispoziþie datã prin Ordinul 726/2002 al ministrului sãnãtãþii ºi familiei prevede cã examinarea celor care solicitã eliberarea certificatului de încadrare într-o categorie de persoanã cu handicap care necesitã protecþie socialã se va face numai pânã la împlinirea vârstei de pensionare, persoanele care au împlinit vârsta standard de pensionare urmând a fi îndrumate cãtre autoritãþile administraþiei publice locale în vederea acordãrii drepturilor prevãzute de Legea nr. 17/2000 privind asistenþa socialã a persoanelor vârstnice.

Stimaþi colegi,

Consider cã aceste mãsuri au fost luate în mod pripit, fãrã o analizã prealabilã a situaþiei reale. De mai multã vreme, U.D.M.R. obiecteazã împotriva neadoptãrii cadrului legal pentru organizarea ºi funcþionarea serviciilor de asistenþã socialã comunitarã, fapt prevãzut în legea-cadru a sistemului naþional de asistenþã socialã ºi nerealizat nici pânã azi. Întârzierea creãrii cadrului legal lasã fãrã asistenþã socialã persoanele cu handicap în cauzã.