Nicolae Pãtru

Mulþumesc, domnule preºedinte. Domnule preºedinte,

## Stimaþi colegi,

Lumea în care trãim se caracterizeazã prin dinamism ºi schimbãri structurale rapide. Noul nãvãleºte peste noi toþi. Trãim într-o erã a informaticii ºi a tehnicii de vârf. Câtorva þãri, intrate ºi ele în concertul mondial al statelor

civilizate, li s-a rezervat statutul, poate mai interesant, de a fi grânare pentru miliardele de oameni ce populeazã planeta.

România are o tradiþie bunã în acest sens. Am produs în activitãþile agricole atât cât ne-a trebuit nouã, dar ºi pentru alþii. Acest lucru facem ºi acum, însã, din nefericire, agricultura României a devenit din ramurã prioritarã a economiei naþionale un fel de Cenuºãreasã penibilã ºi truditã, care nu mai poate satisface nici mãcar necesitãþile interne.

Constituþia României cere Guvernului sã asigure un trai decent populaþiei, dar populaþia nu se poate hrãni cu cifre, nici cu grafice, aºa cum prezintã Guvernul Nãstase, în mod periodic ºi grotesc, prin canelele de informare în masã, imagini trunchiate ale unei realitãþi palpabile ºi vizibile cu ochiul liber: câmpuri pline de ciulini ºi mãrãcini, culturi pipernicite ºi fãrã spor, þãrani gãlbejiþi ºi derutaþi mai ceva decât înaintaºii lor de la 1907, o populaþie flãmândã ºi agonizatã de raritatea produselor, cât ºi de scumpetea lor.

Atragem atenþia foarte serios actualei guvernãri cã pe acest drum merge în mod cert ºi ireversibil spre dezastru, foamete ºi miºcãri sociale, cu consecinþe de nebãnuit pentru destinul României.

Argumentãm aceastã idee ºi vã rugãm sã verificaþi ºi dumneavoastrã veridicitatea afirmaþiilor noastre.

Recolta de grâu a anului 2002 raportatã de Ministerul Agriculturii, Alimentaþiei ºi Pãdurilor este de 4,4 milioane tone, din care 850.000 de tone depozitate în condiþii bune Ñ zicem noi Ñ la ”ComcerealÒ, ”CerealcomÒ, ”Morãrit ºi panificaþieÒ ºi A.D.S.; 275.000 de tone pentru seminþe, iar 1.260.000 de tone la alþi beneficiari, gen Culiþã Tãrâþã, ”InteragroÒ ºi alþii, 2.000.000 de tone la populaþia ruralã.

Sesizaþi cã, pentru însãmânþat, doar 275.000 de tone, ceea ce înseamnã cã în 2003 se vor cultiva doar 1.100.000 de hectare, cu 250 de kilograme de grâu la hectar, urmând ca diferenþa pânã la 2.200.000 de hectare sã fie însãmânþatã cu seminþe de la populaþie, sãmânþã de calitate inferioarã care, o datã introdusã sub brazdã, va da recoltã foarte micã.

Minciunile nu mai pot continua. Pãmântul se aflã în proporþie mare la þãrani, la þãranii care sunt din ce în ce mai sãraci, mai deznãdãjduiþi, asistenþa tehnicã este doar mimetism ºi propagandã electoralã, fiind sporadicã ºi Ñ se înþelege Ñ fãrã eficienþã.

Cine ar putea crede cã la populaþie, depozitate în condiþii necorespunzãtoare, se aflã peste 2.000.000 de tone grâu? Râd ºi þãranii, râd ºi copiii. Grâul, atât cât s-a produs, este de proastã calitate, grâu nepanificabil ºi insuficient. S-a recoltat pe ploaie, grâul este încolþit, pipernicit ºi bun doar pentru furaje ºi aceasta dacã ar mai fi în România o zootehnie corespunzãtoare, aºa cum am fost obiºnuiþi a avea de-a lungul anilor. Culiþã Tãrâþã, ”InteragroÒ, Adrian Porumboiu ºi alþi magnaþi ai grâului au mai bine de jumãtate din producþia însilozatã de grâu, producþie pe care nu poate conta populaþia urbanã, care puþin, din ce în ce mai puþin, consumã, biata de ea. Cu cât grâu avem acum, 500.000 de tone cantitatea panificabilã realã existentã, dupã perierea de penibilele raportãri fictive, ºtiindu-se cã la noi se consumã 120.000Ð130.000 de tone pe lunã pentru populaþia urbanã, este evident cã ne ajunge doar pentru maximum 4 luni. Urmeazã apoi importurile ruºinoase, costisitoare ºi ruinãtoare.