Mihaela Ionescu

## Mulþumesc, domnule preºedinte.

Doresc sã explic votul afirmativ la aceastã lege, legea care este la punctul 13, punct fatidic sau punct cu ghinion, pentru ea a fost noroc. Am votat pentru aceastã lege, a fost un vot politic, ºi anume pentru cã partidul nostru este singurul partid care are cuvântul România în titulaturã ºi nu ne puteam opune unei legi pentru folosirea limbii române.

Votãm ºi pentru sârguinþa iniþiatorului, domnul senator, am înþeles, profesor la o universitate particularã ”Andrei ªagunaÒ din Constanþa, chiar dacã rezultatul nu este perfect, legea abundând în expresii ambigue cum ar fi articolul 2, punctul 2.1, chiar dacã, de mai multe ori, în lege sunt articole care sunt acoperite ºi de Legea protecþiei consumatorului, cum ar fi art. 1 alin. 2 ºi art. 2 alin. 2. Din pãcate, legea poate contribui la accentuarea birocraþiei prin prevederile legate de înfiinþarea Biroului pentru aplicarea legii, care va cuprinde reprezentanþi pentru apãrarea limbii române, dar ºi unul al minoritãþilor, acolo unde este cazul.

Cu ºtiinþã sau nu, legea poate deveni ºi motiv de cenzurã pentru unele publicaþii care trãiesc din reclamã ºi care nu pot sã se dispenseze de acestea ºi acestea abundã în cuvinte cum ar fi: orange, prepay, perspiration, body lotion º.a.m.d.

Apreciem cã legea nu cred sã convingã prea mult pe anumiþi politicieni implicaþi în politica externã, care folosesc cuvinte strãine pentru noþiuni care au echivalentul perfect adaptat scopului mesajului în limba românã. Mã gândesc aici la cuvinte ca: ”road-mapÒ pentru care existã ”itinerarÒ, ”deadlineÒ Ð ”limitãÒ sau ”briefingÒ.

Mulþumesc.