Mihai Baciu

Mulþumesc, domnule preºedinte.

Eu voi fi mai scurt ºi, în mod sigur, mai puþin interesant decât colegul meu, domnul Anghel Stanciu.

Eu voi începe prin a cita din Legea învãþãmântului art. 170 alin. 1: ”Finanþarea învãþãmântului de stat se face de la bugetul de stat, în limitele a cel puþin 4% din produsul intern brut.Ò, în concordanþã cu niºte cerinþe. Nu se spune nimic despre surse extrabugetare, venituri proprii º.a.m.d. Nici mãcar despre creditele astea externe nu se spune.

Vreau sã adaug un singur lucru, care mie mi se pare foarte important. Este momentul ca, dincolo de discursurile domnului prim-ministru, dincolo de afirmaþiile, nu de azi, de ieri, de doi ani ale puterii, sã trecem la fapte în ceea ce priveºte învãþãmântul, ºi nu fapte senzaþionale. Sã respectãm, pur ºi simplu, legea. Pentru cã eu am mai spus-o ºi repet: se pare cã Nicolae Iorga avea dreptate în Õ37, când spunea cã cea mai mare revoluþie în România nu va fi nici cea comunistã, nici cea de altã naturã, ci respectarea întru totul a legii, a legii în spiritul ºi litera ei. Aceasta este legea, pe care o am în mânã. Dupã câte ºtiu, nu a fost abrogatã, mai ales articolul ãsta nu a fost amendat, deci 4%, asta cerem.

Dupã calculele noastre nu sunt 4% alocaþi pentru învãþãmânt. Nici pomenealã. Din aceastã cauzã, Grupurile parlamentare ale Partidului Democrat, luând în discuþie ºi aplecându-se cu mare atenþie asupra problemei acesteia, a învãþãmântului, inclusiv asupra amendamentului prezentat ºi pe care l-a arãtat mai pe larg domnul Anghel Stanciu, solicitãm, de conivenþã cu Comisiile de învãþãmânt ale Camerei Deputaþilor ºi Senatului, sã aprobaþi, stimaþi colegi, acest amendament.

ªi mai adaug încã ceva. Sigur cã unele state, majoritatea, alocã mai mult decât... pentru învãþãmânt. Vreau sã vã spun cã statul francez a avut unele necazuri în anii trecuþi din punct de vedere economic. Unul din marile partide ale Europei de azi, Partidul Socialist Francez, fãcând o analizã serioasã, o analizã în detaliu a cauzelor care au dus la încetinirea creºterii economice ºi la multe alte necazuri în economia francezã, a tras concluzia cã este vorba de o alocare insuficientã în educaþie ºi cercetare.

Sigur cã aceste alocaþii în cercetare ºi educaþie nu dau rezultate imediate. Nu dau rezultat cum aloci într-o fabricã sau mai eu ºtiu ce complex zootehnic. Dar pe termen lung, aºa cum se spune ºi astãzi în þãrile civilizate, aceste segmente ale activitãþii sociale, educaþia ºi cercetarea, sunt absolut Ñ sã spunem aºa Ñ determinante. Este un motiv, mi se pare mie, cu totul eminent, cu totul important, sã adoptãm acest alineat.

ªi mai este o chestiune ºi cu asta închei. În buget, dacã dumneavoastrã aþi urmãrit cu atenþie, sunt convins cã aþi fãcut-o, nicãieri nu se scrie cât la sutã din P.I.B. atârnã alocaþia pentru ministerul cutare sau cutare, nicãieri. Numai la nivelul discursului verbal s-a spus 4% în învãþãmânt. Eu sunt convins cã nu s-au scris astea în buget pentru ca sã nu putem noi sã raportãm aici ceea ce se spune la realitate. Dar noi am fãcut calculele. ªi nu-i 4% nici pe departe. Dacã introducem ºi altceva, pe lângã alocaþia bugetarã, avem 3,2, ceea ce este mult diferit, mult sub lege.