Adrian Moisoiu

Mulþumesc, domnule preºedinte.

Intervenþia mea de astã-dimineaþã este intitulatã ”20 martie 1990 Ñ 20 martie 2003, 13 ani de la un pretins Çpogrom antimaghiarÈ la Târgu MureºÒ.

Au trebuit sã treacã 12 ani pentru a citi în cotidianul ”AdevãrulÒ cã extremiºtii din U.D.M.R. ºi-au dat arama pe faþã ºi cã la Cluj-Napoca la 14 martie 2003, 1.000 de adepþi ai lui Tškes L‡szl— au cerut oficial autonomie teritorialã.

Acest lucru mi-a adus aminte de diversiunea Târgu Mureº Ñ martie 1990, de aºa-zisul ”pogrom antimaghiarÒ, motivat de pretinsul ”etnocidÒ la care a fost supusã minoritatea maghiarã Ñ datoritã ”ºovinismului ºi sãlbãticiei din totdeauna a românilorÒ ºi ca atare trebuia sã se realizeze printr-o dublã diversiune: conflictul sã fie declanºat de cãtre români iar mediatizarea lui, indiferent de realitatea fapticã, sã-i prezinte drept victime pe minoritarii maghiari.

Ar trebui sã invoc aici întreaga noastrã istorie pentru a demonstra cã ºovinismul nostru, dacã ºi cât a fost, a fost exclusiv de reacþie. În ce priveºte sãlbãticia, mã voi rezuma sã compar faptele cutremurãtoare marcate de aºa-zisa eliberare a Ardealului de Nord de cãtre trupele maghiare în 1940, crimele de rãzboi comise, de exemplu, de groful Wass Albert ºi eliberarea Ardealului de cãtre trupele române în 1944. Am sã citez declaraþia cuiva care a trãit sub ocupaþia maghiarã, publicatã în ”NaþiuneaÒ în nr. 38/1991: ”N-am fost niciodatã scuipat sau bãtut de români pentru cã mama mea era unguroaicã, în schimb am fost scuipat ºi bãtut de cãtre unguri pentru cã tatãl meu era român!Ò Reamintesc totodatã cele 104 cazuri de traumatisme corporale, comoþii cerebrale, fracturi multiple suferite de ofiþeri ºi subofiþeri de miliþie ºi securitate, cât mai ales crimele odioase comise în decembrie 1989 la Zetea, Dealu, Odorheiu Secuiesc sau Târgu Secuiesc. Mai trebuie sã adaug ceva?

În ce priveºte pogromul, acesta nu se putea declanºa în Harghita, unde românii sunt într-o proporþie de 14%,

sau Covasna, unde românii sunt într-o proporþie de 25% ºi de aceea a fost ales Târgu Mureº, unde românii ºi ungurii trãiesc într-o proporþie aproximativ egalã ºi ca atare avea ºanse sã reuºeascã.

Primii paºi s-au fãcut în 19 martie când o coloanã de români care trecea pe lângã sediul U.D.M.R. a fost bombardatã cu diverse obiecte contondente, inclusiv þigle ºi cãrãmizi, ceea ce i-a determinat ca finalmente sã devasteze clãdirea. Iar pentru a se declanºa o asemenea reacþie a fost necesarã o întreagã campanie de pregãtire: separatism ºcolar impus în plin an ºcolar, inscripþionãri în limba maghiarã fãrã un cadru juridic corespunzãtor, alungarea românilor din instituþii sau întreprinderi, refuz de a-i servi pe cei care se adresau în limba românã, profanarea unor monumente (Avram Iancu ºi Nicolae Bãlcescu), a unor biserici româneºti (biserica de la Valea a fost incendiatã), lozinci, demonstraþii, acþiuni ºi provocãri antiromâneºti (ca de exemplu intrarea unui **Trabant** într-o mulþime de demonstranþi români, intonarea imnului Ungariei, arborarea drapelului acesteia, etc.)