Adrian Moisoiu

Mulþumesc, domnule preºedinte.

Intervenþia mea politicã de astãzi este intitulatã ”Graiul nostruÒ.

Dupã ce agricultura a fost pusã la pãmânt Ñ producþia de cereale la hectar obþinutã anul trecut fiind comparabilã cu cea care se obþinea în anul 1938, dupã ce marile combinate zootehnice au fost desfiinþate, dupã ce flota României a fost înstrãinatã pe nimic, dupã ce industria a fost, cicã, ”privatizatãÒ prin vindere la preþuri derizorii deoarece a fost apreciatã drept o ”grãmadã de fier vechiÒ, dupã ce forþele armate au fost, practic, lichidate, învãþãmântul, din unul performant la nivel mondial transformat într-o cenuºãreasã, sãnãtatea reformatã în rãu ºi atâtea altele, în aer mai plutea o întrebare: oare a mai rãmas ceva de distrus sau de furat în aceastã þarã?

Rãspunsul ni l-a dat Comisia de modificare a Constituþiei, care, cu mândrie, ne-a informat în seara zilei de marþi, 25 februarie 2003, cã dupã o muncã de aproximativ opt luni ºi-a finalizat lucrãrile ºi a stabilit cã mai avem ceva de cedat: graiul. În acest fel, membrii acesteia au dat dovadã cã nu cunosc poezia ”Graiul neamuluiÒ, scrisã în 1901 de marele poet ardelean George Coºbuc, care spunea:

- ”Fie-a voastrã-ntreaga þarã,

- ªi de cereþi, vã mai dãm,

- Numai daþi-ne voi graiul Neamului...Ò

ºi au aplecat urechea la cererile iredentiºtilor udemeriºti, care, dupã cum spunea poetul:

- ”Graiul ni-l cereau anume,

Sã-l lãsãm!Ò

În proiectul de modificare a legii fundamentale a statului, comisia compusã din parlamentari P.S.D., P.U.R., U.D.M.R., P.N.L. ºi P.D. a reglementat cã: ”cetãþenii români aparþinând minoritãþilor naþionale au dreptul sã se exprime în limba maternã în instanþele de judecatã, în condiþiile legii organiceÒ ºi cã aceºtia îºi vor putea utiliza limba maternã ºi în serviciile descentralizate, în localitãþile unde au o ”pondere semnificativãÒ. Iatã cum, pe cãi ocolite, pe neobservate, aplicând tactica paºilor mãrunþi dar siguri, U.D.M.R.-ul îºi atinge scopul propus de a înlãtura ceea ce le stãtea în gât, sintagma de ”stat naþionalÒ fãrã a mai fi nevoie sã se modifice art. 1 alin. 1 din Constituþie care spune: ”România este stat naþional, suveran ºi independent, unitar ºi indivizibilÒ.

Subliniez cã aceastã modificare nu înseamnã doar reînfiinþarea Regiunii Mureº Autonome Maghiare, ci ºi extinderea acesteia pe întreg teritoriului României, fiindcã noþiunea de pondere semnificativã poate fi interpretatã: a avea U.D.M.R.-ul un senator de Cãlãraºi în aceastã legislaturã sau un deputat de Tulcea, cum a fost în legislatura trecutã, nu reprezintã oare pondere semnificativã? Iatã cum, la concursurile pentru ocuparea unor posturi în administraþia publicã, chiar ºi în aceste judeþe vor trebui sã fie preferaþi cei care ºtiu nu numai sã vorbeascã, ci ºi sã scrie ºi sã citeascã în limba maghiarã, cunoºtinþe care se însuºesc numai în ºcoalã. ªi iatã cum, în România secolului XXI, românii nu vor putea ocupa funcþii publice în propria lor þarã decât dacã au urmat ºcoala în limba minoritarã.