Petru Bejinariu

## Mulþumesc, domnule preºedinte.

Intitulez intervenþia de astãzi: ”Este învãþãmântul nostru superior particular o alternativã realã?Ò

Învãþãmântul din România are o mare ºi valoroasã tradiþie, bucurându-se încã de o bunã apreciere în Europa ºi în lume. Începând cu anul 1990, au început sã se organizeze universitãþile particulare, iniþial, pornind pe baza legii de înfiinþare a societãþilor comerciale. La aceastã datã, dupã 10 ani, 20 de universitãþi particulare ºi-au întocmit dosarele ºi le-au înaintat la Consiliul Naþional de Acreditare, urmând ca Parlamentului României sã voteze legea înfiinþãrii lor. Încã 49 de universitãþi, care au avizul de funcþionare, vor parcurge calea spre obþinerea legii de înfiinþare.

Recent, comisia de specialitate a Camerei Deputaþilor a audiat 19 rectori de universitãþi particulare pe aceastã temã, Universitatea Ecologicã din Bucureºti fiind amânatã de la audiere, din cauza iniþierii lanþului de falsuri în eliberarea diplomelor de medic stomatolog. Iatã doar trei constatãri:

1. În ultimii ani, în opinia nu numai a mea, asistãm la proliferarea învãþãmântului superior particular, învãþãmânt promovat atât la activ ºi sau numai pe motive economice. Astãzi, în Bucureºti, sunt în activitate 31 de universitãþi particulare, iar în fiecare judeþ cel puþin o universitate. Spunem ”proliferareÒ, deoarece facultãþile ºi specializãrile nu reflectã nici cerinþele societãþii româneºti actuale ºi nici în perspectivã. Existã în pregãtire, bunãoarã, un numãr exagerat de mare de juriºti ºi economiºti, aºa încât mai mult de jumãtate din aceºti absolvenþi nu vor putea, nici teoretic, sã fie absorbiþi de piaþa muncii. ªi mai spunem ”proliferareÒ, întrucât puþine au rãmas universitãþile care nu au filiale rãspândite în mai

toate oraºele þãrii. Probabil, urmeazã comunele mari. Este adevãrat cã, prin dezvoltarea bazei materiale, unele universitãþi au devenit o realã alternativã la învãþãmântul de stat ºi chiar mai mult.