Eugen Marius Constantinescu

Mulþumesc, domnule preºedinte.

Mã vãd nevoit sã invoc alte douã argumente, ºi anume: În primul rând este argumentul beneficiarului, al aceluia care plãteºte abonamentul ºi care, trebuie sã mãrturisesc, în nenumãrate situaþii, nenumãrate însemnând mii de cazuri, în care am fost întrebat douã lucruri. Unde sunt, de la televiziunea publicã, emisiunile de culturã, emisiunile de turism cultural, emisiunile cu caracter istorico-documentar? Unde sunt emisiunile de prezentare a marilor personalitãþi ale culturii, artei, ºtiinþei, creaþiei româneºti? ªi a doua întrebare, care a fost strâng legatã de asta: De ce se întrerup toate emisiunile atunci când se uitã omul? ªi vreau sã vã spun cã aceste intervenþii vin nu din zona urbanã. Mediul urban are un alt comportament. Asta este clar pentru oricine doreºte sã aibã în vedere aspectul social al unei asemenea dezbateri, iar aceste intervenþii vin din mediul rural. În acest interval are beneficiarul emisiunilor respective timp sã se uite la televizor Ñ când încep ºtirile ºi pânã spre ora 22,00 Ð 23,00. Am fost întrebat direct: De ce se întrerup toate emisiunile ºi ni se bagã publicitate pe gât? Pentru care motiv?

Vreau sã invoc un al doilea aspect al problemei, este o chestiune care nu s-a discutat ºi care nu se discutã, dar este o chestiune foarte realã, foarte palpabilã de la un moment dat, când este pusã în discuþie, ºi anume faptul cã se creeazã programe, de cãtre televiziune, care sã fie apropiate de publicitatea care se face. În felul acesta, în mod mascat se anuleazã ceea ce spunem Ñ independenþa de creaþie, independenþa concepþiei ºi aºa mai departe. Se adapteazã, deci, programele televiziunii la publicitatea care se face ºi se prezintã cea mai mare parte a publicitãþii în acest interval, dintr-un motiv normal: se rãspunde, în felul acesta, unei comenzi plãtite, dar nu plãtite de beneficiarul programelor, plãtite de cel care beneficiazã de publicitate. În felul acesta, cea mai mare parte din venituri, peste 86% este dirijatã spre a satisface nevoile acestui calup foarte restrâns, care vine cu 13,6% în bugetul televiziunii, ºi nu mi se pare corect sã acceptãm o asemenea dirijare ºi o asemenea folosire a bugetului, în care cea mai mare parte revine celor douã constituente Ñ bugetul ºi abonamentul.

Cred cã este un motiv pentru a reflecta mai serios asupra acestui amendament.

În al treilea rând, amendamentul nu eliminã publicitatea. Amendamentul permite publicitate cu caracter cultural ºi cu caracter umanitar. Deci tot ce se înscrie în acest domeniu poate fi prezentat. Nici nu am pretenþia, nici nu sunt absurd sã eliminãm total aceastã publicitate, dar sã o facem sã fie ºi folositoare. Dincolo de acest lucru, întreaga publicitate a televiziunii, a Televiziunii Române, a postului public, se aflã într-un mare impas din punct de vedere al conþinutului educativ, din punct de vedere al formelor în care se exprimã, din punctul de vedere al costurilor ºi alte lucruri care pot fi luate în discuþie.