Ioan Sonea

Mulþumesc, domnule preºedinte. ”Momente de istorieÒ.

Istoriile popoarelor care nu se mai încãpeau în interiorul propriilor graniþe, pe propriul pãmânt, consemneazã expansiunea acestora fie prin lupte de apãrare a propriilor interese, fie ca naþiuni civilizatoare faþã de inferiorii asupra cãrora îºi vor manifesta acþiunea civilizatoare. Nu de puþine ori, desigur, aceºtia sunt invitaþi de grupuri, persoane, structuri politice sau de altã naturã, ca sã le ”salvezeÒ acestora unele interese.

În cele mai multe cazuri, aceste popoare civilizatoare se autoinvitã declarându-se chiar eliberatori ai popoarelor pe care le ocupã, chiar dacã pretextul adevãrat este aurul galben, verde sau negru.

Astãzi, asistãm la repetarea cliºeelor, chiar dacã actorii sunt alþii. Eroii sunt declaraþi ºi de cuceritori, ºi de cuceriþi. Totuºi, meritã aduse în discuþie câteva aspecte.

Zilele trecute a fost salvatã de cãtre vitejii soldaþi americani o tânãrã luptãtoare, din mâinile barbarilor irakieni, tânãrã de 19 ani, sigur, americancã ºi ea. A fost eliberatã dintr-un spital ºi tânãra a fost declaratã erou naþional, dupã spaima zdravãnã, desigur, pe care a tras-o. Probabil cã este prea multã ironie în ceea ce spun, dar tragismul poate cã are ºi aceastã laturã.

Cazul a fost mediatizat intens, s-a fãcut conferinþã de presã de cãtre pãrinþii fetei, ºi în America, ºi în Germania, unde ea este acuma Ñ îi dorim sãnãtate, Dumnezeu sã îi ajute sã revinã cât mai repede în rândurile oamenilor obiºnuiþi Ñ, dar, totuºi, rezultã niºte întrebãri din aceastã chestiune. Dacã aceastã tânãrã s-a înrolat în armatã la o vârstã aºa de tânãrã pentru a face bani, pentru a urma cursurile unei ºcoli pentru a deveni învãþãtoare, totuºi ne putem pune întrebarea ce societate este aceasta care admite, care permite ca un ideal, de altfel, nobil, acela de a deveni dascãl, sã fie realizat prin astfel de sacrificii. Ce societate este aceasta care acceptã adolescenþi Ñ pentru cã este un adolescent Ñ sã se înroleze într-un rãzboi atât de dur? Când putea o tânãrã, pe de altã parte, sã se antreneze sã devinã aptã de a face faþã unui astfel de rãzboi ºi cum se explicã faptul cã o familie americanã, într-o societate atât de dezvoltatã, sã nu fie în stare sã-ºi susþinã copilul la studii la o ºcoalã, de fapt, nu de un nivel foarte înalt, de altfel, decât prin sacrificarea, în ultimã instanþã, a vieþii propriului copil?

Sigur, sunt întrebãri care permit meditaþia asupra adevãratei situaþii din societatea americanã.

Tot în scenele istorice pe care ni le prezintã massmedia este una deosebitã, aceea prin care soldaþii eliberatori intrã într-un palat, desigur, construit cu eforturi deosebite, pentru dictator, pentru Saddam, desigur, pentru ”un diavol al OrientuluiÒ, dar intrã într-un castel pustiu, sub privirea sau sub ochiul camerei de luat vederi, ºi cã ar intra nu ar fi nimic, dar, efectiv, intrã cu maºina blindatã, spãrgând poarta castelului, sã spunem aºa.