Costache Mircea

Mulþumesc, domnule preºedinte, numai un minut am sã consum, restul le cedez colegului.

Þin sã protestez împotriva statului de tip mafiot instaurat în þara noastrã, sã protestez împotriva falsului grosolan care se comite cu vieþile noastre cotidiene, împotriva aerului viciat pe care mi-a fost dat sã-l respir ca cetãþean român, sã vãd cum este astupatã vocea poporului, care se exprimã unde poate ºi cu ofurile pe care le are, sã vãd cum sunt scoase în afara legii posturi de televiziune ºi, probabil, urmeazã ºi alte instituþii media, protestez împotriva embargoului impus asupra glasului adevãrului poporului nostru! Este o vorbã mare, dar cui nu o simte îi ofer un exemplu aparent minor, adicã referirile din media, cultivate cu grijã de factori de putere, cu referire la statutul parlamentarului român.

Pretutindeni în instituþiile media veþi gãsi referiri, de mai multe ori pe zi, pânã la sufocare ºi pânã la saturaþie, referitoare la ”opulenþa averilor parlamentarilorÒ, la ”somnul din ParlamentÒ, la ”lectura ziarelorÒ, la ”ineficienþa oricãrui demersÒ, la ”maºinile scumpe pe care le au la dispoziþieÒ. Toþi ºtiu cã au Dacia Nova, toþi ºtiu cã au o indemnizaþie cu mult mai micã decât retribuþia unui director de regie, unui director de gospodãrie comunalã, unui director de ”RenelÒ, unui director de ”RomtelecomÒ, altor A.P.A.P.-ºi, care iau prime de 120 de milioane numai la jumãtate de lunã.

Cu toþii asistãm pasivi la distrugerea nu a ideii ºi a instituþiei parlamentarului român, ci a ideii de democraþie, în esenþa ei. Sã nu mai aibã, cu alte cuvinte, nimeni curajul sã iasã în faþa cetãþenilor pe vreo stradã, în vreun cãmin cultural, pe vreo uliþã, pentru cã toþi îþi vor spune cã ºtiu ei cine eºti, ºtiu ei ce Mercedes-uri ai, nu Nova, ºtiu ce salarii uriaºe ai, nu atât cât ai, de drept ºi de fapt.

ªi, pentru cã lucrurile acestea le ºtiþi, uite, vã dau un exemplu dintr-un cotidian central, apãrut zilele trecute. Preºedintele României, domnul Ion Iliescu, care, altminteri, este perceput ca om echilibrat, participând la deschiderea anului de învãþãmânt la Ploieºti, le-a povestit copiilor (pentru cã omul e la vremea poveºtilor ºi trebuie

înþeleles) cã, citez titlul articolului: ”Ora de dirigenþie de pe vremea mea era mai interesantã decât dezbaterile parlamentarilor de azi!Ò

Acesta sã fie adevãrul? La aceastã realitate suntem noi pãrtaºi, în fiecare zi, în aceastã aulã? Cu ce o fi fost ora de dirigenþie de pe vremea Domniei sale mai interesantã decât dezbaterile parlamentarilor români de astãzi? Strângeau sticle ºi borcane, se înscriau pentru BumbeºtiLivezeni, ce idealuri nobile (pentru cã, probabil, au fost) erau atât de importante pentru a fi readuse în conºtiinþa publicã, astãzi, pentru a fi evocate în faþa tinerei generaþii, astãzi, denigrând statutul celor aleºi de cetãþeni ºi în care, încã, sãracii, îºi mai pun nãdejdea?

E un semn de întrebare, dar, oricum, satrapi ai zilei, temeþi-vã!