Adrian Pãunescu

Mulþumesc, domnule preºedinte, ºi mulþumesc, domnilor colegi.

Ar fi, probabil, nemeritat ºi absurd ca, într-o clipã cum este aceasta, în care doi colegi au vorbit despre un mare poet român care s-a stins ºi despre iubita lui care l-a urmat voluntar în moarte, aºa cum l-a urmat, totdeauna, ºi în viaþã, eu, care tocmai mã îndeletnicesc cu poezia, sã trec la cele de fiecare zi, fãrã a spune câteva cuvinte despre semnificaþia acestei morþi, despre semnificaþia acelei vieþi ºi despre iubire, care, iatã, dovedeºte pentru noi toþi care nu suntem totdeauna capabili de ea, cã e mai mare decât moartea.

Sincer sã fiu, nu mi-am închipuit cã unui om atât de riguros ºi care se domina în atâtea ocazii ale vieþii ºi care îºi construise o familie, ea însãºi echilibratã ºi raþionalã, îi va putea urma, la câteva secunde dupã propria moarte, o asemenea extraordinarã tragedie asumatã. Nu mi-am închipuit cã, la 80 de ani cât avea marele poet ºi la 74 de ani cât avea marea artistã, retrasã de multã vreme din activitatea publicã, se mai pot întâmpla iubiri ca la 20 de ani ºi cã, pur ºi simplu, pierderea unui asemenea om care, pentru nimeni, nici pentru prieteni, nici pentru adversari, nu e uºoarã, devine, într-o asemenea mãsurã de nesuportat pentru cea care l-a iubit ºi pe care a iubit-o, încât ea sã sãvârºeascã un gest paradoxal creºtinesc, într-o formã pe care creºtinii nu o acceptã, ºi anume: luarea vieþii.

Nu ºtiu ce sã omagiez mai mult, opera extraordinarã a marelui poet, faptul cã el ºi-a învins, de atâtea ori, piedicile de toate naturile care i-au stat în cale sau acest fapt inimaginabil: cã a putut stârni o asemenea dragoste. ªi ce om trebuie sã fi fost Irinel Liciu Ñ Dumnezeu s-o ierte ºi pe dânsa! Ñ dacã a înþeles, pânã la confundarea cu moartea, cine este cel pe care îl pierdea, cine este cel de a cãrui moarte a luat cunoºtinþã ºi s-a întors în casa care fusese a amândurora ºi a hotãrât sã îl caute dincolo de hotarele vieþii. ªi sã-l urmeze imediat.

Într-adevãr, cum spunea colegul mai pleºuv, aici Ñ pentru cã dumnealui a spus cã eu sunt ”mai greuÒ, nu aveam numeÉ