Mihai Baciu

Mulþumesc, domnule preºedinte. Onoraþi colegi,

În zilele de 18, 19 mai, sãptãmâna trecutã, dupã cum ºtiþi ºi dumneavoastrã, a avut loc Convenþia naþionalã extraordinarã a Partidului Democrat, eveniment foarte important pentru viaþa politicã actualã a României ºi, în consecinþã, aºteptat cu nerãbdare de opinia publicã, de

partidele politice ºi, fãrã îndoialã, de mass-media. Massmedia româneºti reflectã pe larg Ð ºi zilele trecute a reflectat ºi azi în continuare Ð desfãºurarea lucrãrilor, abordeazã în mod firesc din unghiuri foarte diverse convenþia ºi rezultatele ei, iar reacþiile, din cele mai diferite medii sociale ºi zone geografice ale þãrii, nu au întârziat sã aparã.

De aceea, declaraþia mea nu se vrea ºi nici nu poate fi o relatare detaliatã a lucrãrilor convenþiei ºi nici un rãspuns laborios la eventuale reacþii pe care nu le agreez. Vreau sã subliniez doar câteva consecinþe în plan politic general ale Convenþiei naþionale extraordinare a Partidului Democrat ºi eventual sã încerc a desprinde câteva învãþãminte cu valoare mai generalã din acest eveniment politic remarcabil. Înainte de toate, Convenþia a infirmat radical douã zvonuri care circulau de mai multã vreme ºi care se amplificaserã foarte mult în zilele premergãtoare ei.

Întâi, diferiþi binevoitori, luându-ºi aere de profeþi, vedeau ca sigurã ruperea gravã a Partidului Democrat ºi, în consecinþã, dispariþia lui de pe scena politicã, evident.

Doi. Aceeaºi ”profeþiÒ evident, la care se adãugau ºi alþii erau convinºi ºi încercau sã convingã ºi pe alþii cã dezbaterile vor lua o turnurã dramaticã, conflictele între adepþii celor trei candidaþi la preºedinþia partidului se vor manifesta deschis, se vor arunca invective ºi acuzaþii, se vor face dezvãluiri grave despre unul ºi altul, pentru ca, în final, sã asistãm la prãbuºirea P.D.-ului. Spre marea dezamãgire a tuturor acestor ”profeþiÒ, nimic din toate acestea nu s-a confirmat.

Convenþia s-a desfãºurat într-o atmosferã civilizatã, specificã evenimentelor politice de acest tip din Europa de azi. S-au confruntat în mod firesc poziþii, idei, principii, propuneri, argumente ºi, bineînþeles, candidaþi. S-au confruntat cele trei moþiuni ºi a câºtigat cea care a fost apreciatã de majoritatea delegaþilor ca fiind cea mai coerentã cu social-democraþia modernã ºi cu nevoia de a relansa ºi întãri Partidul Democrat. Deci, nici vorbã sã corespundã aºteptãrilor celor care ne vedeau deja dispãruþi, aºa încât, parafrazând pe cineva, mai, în sfârºit, cu câþiva ani în urmã, îmi cer scuze faþã de cei care aºteptau ca noi sã murim, îmi cer scuze cã rãmânem în viaþã ºi avem de gând sã rãmânem aºa ºi chiar sã ne întãrim.

Convenþia Partidului Democrat a dãrâmat ºi un tabu, între multe altele, care încã dominã viaþa noastrã politicã, anume Partidul Democrat a arãtat cã scaunul de preºedinte al unui partid poate fi ocupat de altcineva, nu numai în situaþia în care el este liber prin decesul preºedintelui sau prin vacantarea lui din motive de vârstã, ci ºi în situaþia absolut normalã, dupã pãrerea noastrã, a competiþiei democratice, atunci când un partid trebuie revigorat.