Nicolae Leonãchescu

Mulþumesc, domnule preºedinte. Onorat auditoriu,

Am ascultat atent materialul prezentat de comisie ºi mi-am pus de la bun început întrebarea dacã fondul problemei a primit un rãspuns bun sau nu, prin operaþia în sine, precum ºi prin raport. Iatã, spre exemplu, problema fundamentalã pe care ar fi trebuit sã o soluþionãm este aceasta: era nevoie de o privatizare într-un domeniu atât de important pentru þarã cum este informaþia? Trebuia ca structura ºi toate sistemele care o deservesc, ºi care se referã la informaþie, sã intre pe o filierã particularã, dacã vreþi, de stat Ð O.T.E.? Trebuia sã dãm noi din mânã informaþia privind toate sistemele þãrii ºi toate fluxurile din þarã în exterior? Este aceasta o privatizare?

Punctul nostru de vedere este cã în domeniul informaþiei Ð frontul de luptã numãrul unu în lumea modernã Ñ statul trebuia sã rãmânã operantul numãrul unu, cã nu se impunea o privatizare totalã în acest domeniu. Va trebui sã gândim în perspectiva viitorului dacã dãm informaþia pe mâna oricui sau nu.

Bun, s-a fãcut operaþia, care nu seamãnã a privatizare, ci a cedare cãtre o firmã de stat, din alt stat, ºi efectele nu au întârziat sã se vadã. Vechiul sistem avea un aparat administrativ redus: un director, câþiva subdirectori; acum avem peste 60 de directori, dintre care peste 30 sunt strãini ºi primesc salarii de zeci de mii de dolari pe lunã! O umflare extraordinarã a sectorului managerial, evident, care, în majoritate, nu mai este în mâna þãrii... pe care o susþine contribuabilul român!

Au apãrut în provincie sedii luxoase ale ROMTELECOM-ului, splendide sedii în marmurã albã ºi neagrã, pe o sãrãcie generalã. Aceastã manifestare sunã ca o sfidare! Am putea spune cã este sfidarea mileniului urmãtor, dar în România sãrãcitã de astãzi a-þi permite aºa ceva înseamnã sã condamni marea masã la o sãrãcie ºi mai profundã!

De altfel, asta s-a vãzut cã se regãseºte ºi în nivelul tarifelor, când, pentru prima datã, au apãrut tarife în avans. Omul plãteºte, înainte, o sumã pentru servicii pe care s-ar putea sã nu le primeascã... Nu este, se pare, cel puþin la secþiunea de astãzi a analizei, ceea ce ne-am dorit!

Se prezintã în material, ca un titlu de glorie, extinderea reþelei de comunicaþii din þarã. Am observat cum se face aceastã extindere ºi am ºi cãpãtat un rãspuns: ”Avem ºi noi prioritãþile noastre!Ò La întrebarea: ”De ce aºa?Ò Rãspunsul a fost acesta: ”Avem ºi noi prioritãþile noastre!Ò ªi am întrebat, încercând sã obþin un rãspuns: ”Prioritãþile dumneavoastrã coincid cu ale poporului român?Ò La care mi s-a rãspuns, ºi stau la dispoziþie ºi cu numele autorilor acestui rãspuns: ”Depinde...Ò

ROMTELECOM-ul nu mai controleazã, dacã vreþi, lucrul la nivelul lucrãtorului de linie. Lucrãtorul de linie are ºi el prioritãþile lui, în funcþie de ºperþ. ªi o spunem pe ºleau! Se percepe, la instalarea unui post de telefon la nivelul satelor, cel puþin 1 milion de lei! ªi aceasta nu numai lucrãtorul de rând, ci chiar salariatul din centrala judeþeanã, care dã aviz! Reþeaua mafiei de telefoane este închegatã, domnilor, ºi am obþinut-o cu aceastã operaþie de privatizare!