Nicolae Leonãchescu

Mulþumesc, domnule preºedinte. Onorat auditoriu,

Am receptat festivitatea de la Târgoviºte care ºi-a propus a comemora 400 de ani de la uciderea marelui nostru voievod Mihai Viteazul Unificatorul ca pe un prilej de a cinsti figura marelui erou ºi a demonstra unei þãri în tranziþie cã mesajul vieþii ºi sacrificiului sãu a fost înþeles de urmaºi.

Am sperat ca mult trâmbiþatul concept de ”conciliere istoricãÒ sã capete dimensiunile concretului. A fost momentul ca idealul Unirii sã domine tematica discursurilor, iar referirile la procesele din Basarabia sã fie clare.

N-a fost sã fie aºa! Mai întâi trebuie sã lãmurim un lucru: întâlnirea dintre Preºedintele în exerciþiu, Ion Iliescu, fostul Preºedinte Emil Constantinescu ºi fostul rege Mihai I nu poate fi niciodatã o premisã a unei ”reconcilieri istoriceÒ. Ce sã reconcilieze cele trei personaje la umbra Unificatorului?

Trei oameni pot discuta orice: se pot uita chiondor⺠unul la altul, pot sã ciocneascã un pahar cu ºampanie scrâºnind din dinþi Ñ pentru cã nici unul nu poate uita ce i-au fãcut ceilalþi doi Ñ pot sã arunce sãgeþi veninoase într-unul sau în toþi, dar nu se pot împãca.

Fiecare a fost cândva pe creasta valului, a beneficiat de marile privilegii ale consumatorilor de eveniment politic, dar nu a slujit idealul Unirii. Ba din contrã, dacã nu l-a sabotat prin decizii pripite, a impus o pãguboasã temporizare din care nici astãzi nu mai putem ieºi. Întotdeauna evenimentul politic se creeazã ºi cei care nu pot face aceasta recomandã ºi impun temporizarea, lucru ce convine de minune duºmanilor Unirii.

Reconcilierea istoricã cere ca la proces sã participe generaþia sacrificatã, miile de ostaºi români îngropaþi în cimitirile basarabene de la Þâganca, Tabãra ºi alte locuri care au murit pentru un ideal neonorat de guvernanþi.

Reconcilierea cere sã vinã la negocieri segmente ale populaþiei nedreptãþite în trecut ºi astãzi, victime ale unor gesturi politice lipsite de respect faþã de þarã ºi faþã de om. Reconcilierea impune sã þinem seama de miile de pensionari care trãiesc sub limita de sãrãcie dupã ce au muncit o viaþã întreagã. Munca lor a creat proprietate pentru îmbogãþiþii ultimului deceniu. Spectacolul de la Târgoviºte nu are nimic de a face cu reconcilierea naþionalã! El seamãnã cu aranjamentele de ultimã orã, împãcarea cu duºmanul de moarte a celor care, inevitabil, intrã în imperiul umbrelor cât de curând.

Pentru asta însã, creºtineºte vorbind, nu trebuie confiscatã memoria marelui Unificator de þarã! Pentru asta nu interzici participarea tuturor celorlalte personalitãþi care te-ar putea arãta cu degetul cã nu ai înþeles mesajul marelui voievod. Pentru asta nu chemi lumea sã te vadã ºi sã te aplaude.

Îmi pare rãu, domnilor! Spectacolul pe care ni l-aþi oferit a fost trist. Vã puteþi regla problemele personale fãrã ifose ºi fatuitãþi, undeva într-un loc retras, propice resemnãrii ºi meditaþiei. Eºecul Domniilor voastre în lupta surdã pe care o duceþi sau aþi dus-o pentru putere ºi imagine nu are nimic de a face cu Unirea. Pãcat! Aþi fi putut oferi altceva þãrii mãcar o datã la 4 secole! Vã mulþumesc.