Aleodor Frâncu

Mulþumesc, domnule preºedinte.

Pânã la apariþia acestei ordonanþe, dreptul la cãlãtorii gratuite pe cãile ferate era reglementat prin Decretul nr. 1 din 1981, modificat prin Decretul-lege nr. 26 din 1990.

Potrivit acestui decret, personalul Departamentului Cãilor Ferate din fostul Minister al Transporturilor ºi Telecomunicaþiilor, prin unitãþile subordonate acestuia, pensionarii proveniþi din acest personal, precum ºi membrii lor de familie beneficiau anual de cãlãtorii gratuite pe cãile ferate, în interes de serviciu sau personal.

În temeiul Legii nr. 15 din 1990 ºi prin Hotãrârea Guvernului nr. 235 din 1991, a fost înfiinþatã Societatea Naþionalã a Cãilor Ferate Române, având în subordine unele dintre unitãþile menþionate mai sus, ca unitãþi fãrã personalitate juridicã.

Prin aceeaºi hotãrâre, a fost înfiinþat Departamentul Cãilor Ferate, iar atribuþiile acestuia au fost preluate de Societatea Naþionalã a Cãilor Ferate Române.

Ulterior, printr-o Hotãrâre de Guvern nr. 579 din 1991, unitãþile de construcþii-montaj ºi industriale de proiectare, cercetare, exploatare a Metroului, s-au desprins din structura S.N.C.F.R. ºi s-au organizat ca societãþi comerciale ori regii autonome cu personalitate juridicã.

Prin Ordonanþa Guvernului nr. 112/1999, în principal, se propune sã se acorde în continuare dreptul la cãlãtorii gratuite pe calea feratã, în interes de serviciu sau personal, pentru salariaþii Cãilor ferate române, pensionarilor feroviari ºi membrilor lor de familie, în condiþiile suportãrii finanþãrii costurilor acestora de cãtre agenþii economici din care fac parte.