Vasile Mândroviceanu

Mulþumesc, domnule preºedinte.

România se aflã, în prezent, într-o fazã de tulburãtoare delimitãri, în care conºtiinþa politicã a maselor este prizoniera mizeriei materiale ºi spirituale.

Cei care au slugãrit epoca de aur încã îºi mai schimbã pãrul, pentru a-ºi salva poziþiile privilegiate obþinute, iar voinþa politicã a guvernanþilor este în bunã parte prizoniera trecutului, ceea ce conduce la eternizarea provizoratului societãþii româneºti, între un comunism muribund ºi un capitalism abia programat.

Ieºirea din acest provizorat nu se poate face fãrã înfãptuirea tranziþiei moravurilor, care poate scurta amarul post-decembrist al românilor, creat de faptul cã în cele mai multe cazuri asanãrile aºteptate se reduc doar la cosmetizãri de circumstanþã.

Nu se vãd, încã, mãsurile drastice ºi efective care sã dea încredere oamenilor cã se apropie, cu adevãrat, sfârºitul epocii fãrãdelegii din mâna vechilor structuri, care par a mai avea, în multe cazuri, ultimul cuvânt în justiþie ºi în alte instituþii statale.

În mecanismul guvernãrii, þara este condusã, în continuare, în mare parte dupã reperele vechi, deoarece a câºtiga alegerile nu este tot una cu a cuceri ºi puterea politicã.

Puternice forþe politice ºi economice, unele dintre ele mai mult sau mai puþin oculte, temporizeazã reformarea societãþii româneºti, când apar idei ºi soluþii de programe bune se creeazã rapid coaliþii adverse de eliminare a acestora, iar oamenii care vor ºi pot sã aducã un aer proaspãt ºi noi fundamente juridice ºi morale sunt eliminaþi.

Ca urmare, trecerea de la vechile structuri la cele noi se dovedeºte a fi un proces mult mai dificil ºi îndelungat decât s-a crezut, în primul rând pentru cã instituþiile care lucrau la comandã nu pot reveni la starea de normalitate ºi seriozitate, pânã nu se purificã din interior.

”ÎnþepenireaÒ în tranziþie se datoreazã, în primul rând, încercãrilor de modernizare ºi de menþinere a sistemului comunist, sub o aparenþã democraticã, înfãptuitã copios în perioada 1990 Ð 1996.

Nerezolvarea problemelor trecutului pune ºi þine þara într-o perpetuã crizã politicã, în care problemele sunt lãsate la voia întâmplãrii.

Este adevãrat cã mãsurile luate de puterea instalatã dupã 1996 marcheazã un început promiþãtor, mai ales la nivelele superioare ale societãþii, dar rãul cel mare este jos, acolo unde merg toate anapoda ºi unde necinstea ºi banditismul îºi fac de cap.

Pentru România, biruinþa noului, ieºirea din tranziþie reprezintã problema majorã a sfârºitului de secol ºi de mileniu.

Vã mulþumesc pentru atenþie.