Stelian Alexandru Pop

Mulþumesc, domnule preºedinte.

Sigur cã ne bucurãm de orice soluþie care încearcã sã rezolve plata medicilor stagiari ºi rezidenþi. Profit însã de ocazie pentru a trage un semnal de alarmã asupra urmãtorului aspect: vineri, în cadrul unei consfãtuiri pe teme de oncologie, s-a arãtat cu cifre cã, dintre medicii care îºi terminã acuma rezidenþiatul în oncologie-radioterapie, 60% devin ºomeri. Dintre cei care terminã oncologia medicalã, 40% sunt ºomeri.

Vã rog sã mergeþi la clinici de prestigiu din þarã ºi o sã vedeþi oameni care primesc ajutorul de ºomaj ºi lucreazã voluntar, deoarece nu vor sã uite ceea ce au învãþat pânã acuma.

În acelaºi timp, în România, problema cancerului ºi a decesului prin cancer a urcat, cam în toate þãrile din Europa, pe locul 2, este mare nevoie de aceºti specialiºti. Sunt judeþe întregi care nu au nici un specialist.

Deci rugãmintea ºi propunerea mea este ca Ministerul Sãnãtãþii împreunã cu Colegiul Medicilor ºi Casa de Asigurãri, pentru ca sã evitãm acel ping-pong, dacã îmi permiteþi, de care s-a amintit înainte, sã elaboreze o politicã de resurse umane dupã nevoile populaþiei, pe termen lung, în aºa fel încât aceste nevoi sã fie cât mai bine satisfãcute, sã nu cheltuim acolo unde nu este nevoie.

Una din probleme este faptul... care este ”producþiaÒ de medici de care are nevoie România, care este raportul dintre medicii specialiºti din spitale ºi medicii de familie ºi aºa mai departe, încât sã evitãm astfel de suferinþe individuale, de familie ºi mai ales ale comunitãþii. Vã mulþumesc.