Napoleon Pop

## Mulþumesc.

Domnule preºedinte, Stimaþi colegi,

Aº vrea sã mã refer la efectul precumpãnitor electoral al Programului social 2002Ð2003.

În luna august a.c. Guvernul României ne-a fãcut cunoscut Programul social pe perioada 2002Ñ2003, explicându-ne importanþa ºi obiectivele acestuia în baza decupãrii mãsurilor de naturã socialã prevãzute în Programul de guvernare pe perioada 2001Ð2004, aprobat prin Hotãrârea Parlamentului nr. 39/2000 pentru acordarea încrederii Guvernului învestit.

Desigur, la situaþia actualã a României, un astfel de program se impunea, însã, din pãcate, el se adreseazã efectelor, ºi nu cauzelor care îl fac necesar. Prin modul în care este conceput, noul program social de etapã încearcã sã ”îmblânzeascãÒ rezultatele negative, fie ale altor secvenþe din Programul de guvernare aplicate cu duritate în planul bugetelor de familie, fie ale unei stãri de încremenire în politici care nu ne conduc spre o economie competitivã, dinamicã, de piaþã, dar mai ales spre o dezvoltare sustenabilã.

Modelul social al P.S.D. se doreºte ”sã dea expresie solidaritãþii ºi echitãþii socialeÒ, spune programul în analizã, noþiuni care însã nu pot avea ecou nici în ceea ce priveºte ”asigurarea ºi amplificarea sprijinului populaþiei pentru procesele de reformã economicãÒ ºi nici nu corespund cu obiectivul politicii sociale europene, respectiv cel al consolidãrii coeziunii sociale.

Despre ce solidaritate ºi echitate socialã se poate vorbi când în fapt numãrul asistaþilor ºi beneficiarilor de politici sociale îl depãºeºte cu mult pe cei care acceptã, ca angajatori sau angajaþi, sub efectul legilor împovãrãtoare de fiscalitate, coeziunea socialã?

Mai mult chiar, cei care produc resursele politicilor sociale ajung sã fie incluºi în beneficiarii acestor politici. Avem numeroºi salariaþi care astãzi nu mai pot face faþã cheltuielilor curente ale familiei, fiind atinºi în demnitataea ºi libertatea lor tocmai de gestiunea exclusivã a solidaritãþii sociale de cãtre stat.

În aceste condiþii, tare am impresia cã echitatea socialã menþionatã ca obiectiv al programului social ne va alinia la un nivel din ce în ce mai jos al accesibilitãþii cetãþeanului la bunuri ºi servicii, iar dacã cetãþeanul nu consumã solvabil, nu poate exista economie de piaþã, ci doar una de stat.

Nu vreau sã mai fac referiri la pericolul pentru democraþie al dependenþei crescânde a cetãþeanului, în necesitãþile sale vitale, faþã de stat, ºi nu faþã de rezultatele muncii lui. Dar grandoarea politicilor sociale, nu atât prin obiective, cât mai ales prin implicarea politicului ca distribuitor de ajutor social, ne duce cu gândul la inexistenþa interesului pentru asanarea cauzelor generatoare de subiecþi ai politicilor sociale, ci mai degrabã la nevoia politicului ca, din interese electorale, sã menþinã cât mai mulþi cetãþeni captivi acestor politici sociale. Acest lucru se pare cã a plãcut tuturor guvernãrilor de pânã acum.