Dan-Mircea Popescu

Mulþumesc, domnule preºedinte. Stimaþi colegi,

Aº dori sã fac, în numele Grupului parlamentar P.S.D. (social-democrat ºi umanist), câteva comentarii cu privire la proiectul Legii sindicatelor, proiect extrem de important pentru climatul social din România ºi pentru evoluþia democraþiei noastre, în general.

Pentru a pãstra însã ordinea fireascã, cred cã se impun câteva precizãri în ceea ce priveºte legea în vigoare încã, ºi anume Legea nr. 54/1991 cu privire la sindicate, precizãri utile pentru discuþia noastrã de astãzi, în virtutea experienþei acumulate ºi a disfuncþionalitãþilor constatate de-al lungul acestei perioade de aplicare a legii.

Aº vrea, în primul rând, sã spun cã Legea nr. 54/1991 este, într-adevãr, un act normativ apãrut înainte de intrarea în vigoare a Constituþiei þãrii, dar, dupã cum aþi putut observa de-a lungul acestui deceniu, ea a fost suficient de bine fãcutã pentru a permite înfiinþarea, organizarea, structurarea ºi funcþionarea organizaþiilor sindicale, ba încã de o manierã ce a eclipsat de multe ori organizarea partidelor politice, ca sã nu mai vorbesc de structurarea ºi funcþionarea patronatelor din România.

Aceastã lege a permis nu numai organizarea ºi funcþionarea sindicatelor. Ea a fãcut cu mult mai mult, contribuind în mod semnificativ la transformarea centralelor sindicale într-un actor extrem de important ºi de influent al vieþii publice din România, a cãrui responsabilitate în evoluþia societãþii româneºti de dupã 1989 trebuie invocatã cu mult mai multã hotãrâre ºi forþã în faþa opiniei publice interne ºi internaþionale.

Legea nr. 54/1991 a fãcut posibil în România un grad de sindicalizare dintre cele mai ridicate din Europa, miºcarea sindicalã internaþionalã renãscând, practic, ºi primind un impuls semnificativ din aceastã parte a continentului exact într-un moment în care ea se afla într-un declin accentuat.

Pe lângã aceste aspecte pozitive, pot fi aduse ºi multe critici actului normativ respectiv. Între acestea, faptul cã el este mai mult un sprijin pentru liderii sindicali ºi mai puþin pentru sindicaliºtii de rând, el neinterzicând, de exemplu, discriminãrile la angajare pe considerentul apartenenþei sau nonapartenenþei la un sindicat, deºi ar fi trebuit ºi ar fi putut sã o facã.

În acelaºi sens, actul normativ nu a interzis luarea unor mãsuri de genul retrogadãrii, refuzului de promovare sau de creºtere a salariului, aplicãrii de sancþiuni disciplinare pe motivul apartenenþei la un sindicat sau datoritã exercitãrii activitãþii sindicale sau faptul cã nu au fost prevãzute garanþiile necesare pentru salariatul care este ameninþat de sindicat ºi constrâns de a intra în sindicat.

Acestea, ca ºi alte neîmpliniri ºi minusuri ale Legii nr. 54/1991, ca ºi necesitatea armonizãrii cu legislaþia europeanã în materie Ñ ºi mã refer aici la Carta Socialã Europeanã revizuitã Ñ au condus, în mod firesc, la necesitatea unei noi legi, al cãrei proiect este supus dezbaterii noastre de astãzi.