Marin Anton

## Mulþumesc, domnule preºedinte. Stimaþi colegi,

Constat apetitul Guvernului pentru tot felul de programe populiste ºi improvizate, cu scopul de a reþine sistematic atenþia populaþiei, fie prin a-i manipula voinþa, fie prin a-i produce blocaje de tot felul. Mã refer la ”cornul cu lapteÒ ºi la ”centralele termiceÒ. P.S.D. se strãduieºte sã scoatã maximum de profit politic, în loc sã respecte populaþia, o manipuleazã prin programe care þin de România anilor 1950, de tipul ”cornul cu lapteÒ, sau îi încalcã libertatea de a se debranºa de la sistemul energetic centralizat.

Nu cred cã acestea trebuiau sã fie soluþiile, umilitoare, de altfel, soluþiile trebuiau sã fie în altã parte, la populaþie, adicã. Populaþia sã fie adusã în situaþia de a putea sã-ºi permitã singurã ”cornul cu lapteÒ, nu sã fie nevoitã sã primeascã pomanã de la stat.

În alte condiþii, solicit Guvernului României sã facã uz de transparenþã ºi sã facã publice sursele de finanþare prin care sunt realizate sau subvenþionate aceste programe de protecþie socialã.

ªi pentru cã guvernanþii nu-ºi vãd capul de treabã, le mai sugerez ºi eu un program, pentru cã tot au ºtiinþa de a implementa orice ºi oricum: lupta împotriva corupþiei se amânã pânã la o datã ce va fi stabilitã ulterior! Presa abundã de exemple de corupþie, de la deturnarea banilor publici pânã la orientarea fondurilor PHARE cãtre tot felul de clienþi politici. Zilnic, avem parte de exemple din care aflãm cum mulþi dintre mai marii P.S.D.-ului s-au îmbogãþit datoritã independenþei care li se acordã în manipularea banilor statului ºi, mai ales, datoritã faptului cã sunt situaþi în poziþii din care pot plasa banul public dupã bunul lor plac. Furtul din avuþia publicã a devenit

regula unui joc politic la care iau parte numai iniþiaþii P.S.D..

Pânã în momentul de faþã nu am avut parte decât de partea complementarã a Programului anticorupþie, adicã, cea de imagine. S-au înfiinþat agenþii, birouri unice, parchete anticorupþie. Numai faptul cã Guvernul a înfiinþat ceva special nu indicã altceva decât cã sistemul nu face faþã. Principala problemã care existã se referã la suspiciunea care planeazã asupra justiþiei, care nu îºi face datoria ºi care ar trebui sã fie forma finalã de punere sub control a fenomenului.

Pânã acum, la instituþiile la care s-au fãcut bilanþurile acestei probleme, s-a vorbit de circa 350 de cazuri, dintre care 200 sunt extrem de mãrunte ºi care nu vizeazã corupþia instituþionalizatã. Nu ar putea, de exemplu, prefectul de Hunedoara ºi fiul acestuia sã facã obiectul sesizãrii Parchetului Anticorupþie mai degrabã, decât niºte amãrâþi de controlori de bilete de la R.A.T.B.?

Mai nou, ca sã se gãseascã surse de finanþare pentru salariile magistraþilor, Guvernul subordoneazã politic organisme autonome, cum ar fi Oficiul Naþional al Registrului Comerþului, în loc sã acþioneze ca firmele clientelare sã-ºi plãteascã datoriile de miliarde la stat.