Iosif Armaº

Mulþumesc.

Domnule preºedinte,

Stimaþi colegi deputaþi,

Îmi permit sã vã reþin atenþia cu o întâmplare de pe alte meleaguri, semnificativã, cred eu, pentru realitatea politicã internaþionalã actualã, profund marcatã de Rãzboiul din Irak. Ceea ce vreau sã relatez demonstreazã elocvent la ce situaþii absurde se poate ajunge din cauza rãzboiului.

În urmã cu aproape douã sãptãmâni, la 27 martie, Cimitirul militar britanic din localitatea francezã Etaples, aproape de Pas-de-Calais, localitate emblematicã pentru legãturile seculare franco-britanice, a fost profanat. Inscripþionãri ostile forþelor anglo-americane, dar favorabile lui Saddam Hussein au fost descoperite pe frontispiciul din marmurã al monumentului principal al cimitirului, locul unde îºi dorm somnul de veci de mulþi ani peste 10 mii de soldaþi britanici, morþi pe pãmânt francez aproape de finalul Primului Rãzboi Mondial.

Insultele grosolane de tipul: ”Moarte yankeilor!Ò ”Blair ºi Bush la Tribunalul Penal Internaþional!Ò sau: ”Plecaþi acasã, golanilor!Ò, ”Saddam va învinge ºi va face sã curgã sângele vostru!Ò au fost fãcute repede sã disparã, dar nu îndeajuns de repede încât sã scape atenþiei fotoreporterilor presei locale. Astfel, imediat, douã cotidiene londoneze de mare tiraj, ”TimesÒ ºi ”Daily ExpressÒ, au preluat imaginile ºi au relatat pe larg despre profanarea cimitirului britanic.

Evenimentul din liniºtita localitate francezã a produs, cum era de aºteptat, la Londra ºi în întreaga Anglie, o vie emoþie ºi un val de indignare fãrã precedent. Atât de mare a fost mânia englezilor, încât ”TimesÒ Ñ de altfel, o publicaþie extrem de serioasã Ñ a derapat prin exagerare, asociind una din inscripþiile menþionate, cât se poate de realã, cu o afirmaþie cel puþin grotescã: ”Un francez din trei este alãturi de Saddam!Ò

Cum se întâmplã de obicei în asemenea cazuri, ancheta judiciarã deschisã imediat dupã descoperirea profanãrii nu a dus încã la descoperirea fãptaºilor.

Întâmplarea de la cimitirul britanic din nord-vestul Franþei a generat însã reacþia imediatã a autoritãþilor franceze la cel mai înalt nivel. Preºedintele Jacques Chirac a prezentat, în numele sãu personal ºi în numele Franþei, Reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii, printr-o scrisoare, cele mai sincere regrete pentru acest act de vandalism, care a scandalizat Franþa. ”Franþa ºtie Ñ a subliniat liderul de la ƒlysŽe Ñ cât de mult datoreazã formidabilului devotament ºi curaj al soldaþilor britanici, veniþi aici sã ne ajute sã ne redescoperim libertatea prin lupta împotriva barbarieiÒ, adãugând cã ”Regatul Unit ºi Franþa sunt douã þãri ale cãror popoare sunt legate prin istorie ºi prin valorile lor comuneÒ.

Dimensiunea bizarã a întâmplãrii Ñ francezii au remarcat acest lucru Ñ este sã-i înjoseºti pe eroii de atunci, care, evident, nu au nici o legãturã cu actualul conflict din Golf. Autoritãþile locale au îndemnat de altfel populaþia sã nu se înºele asupra inamicului comun ºi sã denunþe regimul de teroare instaurat în Irak de cãtre Saddam Hussein.