Constantin Eremia Cotrutz

Mulþumesc, domnule preºedinte.

Stimaþi colegi,

În locul unei analize competente a activitãþii sale, Ministerul Educaþiei Naþionale ne oferã comentarii propagandistice.

Raportul Ministerul Educaþiei Naþionale ascunde adevãrata mãsurã a incompetenþei.

Mãrturisesc sincer cã am stat cu sufletul la gurã aºteptând raportul Ministerului Educaþiei Naþionale, la 10 luni de la noua ºi totuºi vechea guvernare C.D.R.-istã.

Nerãbdarea mea izvora din faptul cã în ultimul an învãþãmântul românesc a fost supus la nenumãrate încercãri, numite mai în glumã, mai în serios ”experimente reformatoareÒ.

Am fost surprins însã când, în locul unui raport obiectiv, în care sã fie puse în balanþã toate realizãrile ºi nereuºitele din ultimul timp, am putut citi doar douã discursuri oficiale ale domnului ministru, cu o formulã introductivã identicã, de parcã scribii de la minister au fost declaraþi corijenþi la capitolul originalitate.

Raportul pe care l-am discutat reprezintã dovada vie a existenþei temporare în fruntea ministerului a unui filosof. Fãrã a vorbi în sens peiorativ, darea de seamã a ministerului nu poate fi încadratã decât în capitolul filosofãri, cu care domnul Marga ne-a obiºnuit de ceva vreme.

Dar sã vedem acum cu ce ne îmbrobodeºte domnul ministru, þinând sã atragem atenþia cã raportul mai sus amintit nu a fost întocmit pentru un învãþãtor de ºcoalã dintr-un sat uitat de lume, ci chiar pentru Parlamentul României. Posibilitãþile de învãþãturã au sporit la orice nivel, se mândreºte domnul Marga, uitând probabil sã spunã cã în acest an, mai mult decât în ultimul sfert de veac, tot mai mulþi copii nu au putut pãºi în ºcoalã datoritã pauperizãrii cu care familiile lor trebuie sã se confrunte.

Un alt motiv de laudã îl reprezintã asanarea examenelor, dupã decenii de corupere ºi superficialitate. Mai are rost sã ne amintim cã în aceastã varã nu a existat examen important în învãþãmântul românesc care sã nu fie contestat într-o formã sau alta, pentru viciile de formã sau conþinut? Examenele de capacitate, de bacalaureat, admitere în licee ºi ºcoli profesionale Ñ au eliminat ele, oare, coruperea ºi superficialitatea?

Se tot bate monedã, de mai bine de 3 ani încoace, pe reforma învãþãmântului din România. Analiºti de mucava au tot cerut schimbarea fundamentalã a sistemului educaþional autohton, uitându-se, involuntar sau nu, cã acest sistem a dãruit Ð ºi, prin minune, încã o mai face Ð oameni bine pregãtiþi, capabili oricând sã facã faþã provocãrilor noului mileniu.

În raportul recent prezentat Parlamentului, se face referire, de cel puþin zece ori, la cuvântul ”reformãÒ. Acest cuvânt tinde însã sã devinã o formã goalã de conþinut, de vreme ce realitatea este alta. Realitatea este cã, în ultimii 4 ani, beneficiarii, alãturi de cadrele din învãþãmânt ºi cercetare, sunt de-a dreptul uitaþi, umiliþi, pãrãsiþi ºi deznãdãjduiþi.