Ludovic Abiþei

Mulþumesc, domnule preºedinte. Stimaþi colegi,

Intervenþia mea de azi ar putea fi intitulatã ”Cele trei plicuriÒ.

La câteva luni dupã alegerile din 1996, dupã pierderea puterii de cãtre coaliþia P.D.S.R.-P.S.M.-P.U.N.R., la una din emisiunile televizate, cu oarecare tentã de divertisment, actualul prim-ministru, domnul Adrian Nãstase, ne spunea un banc, se pare destul de drag Domniei sale, cu referire evidentã la noua guvernare C.D.R.-isto-P.D.istã ºi neapãrat U.D.M.R.-istã, de atunci, care începuse sã se cam bâlbâie. Bancul avea ca esenþã trei sfaturi, pe care vechiul conducãtor, le transmitea noului conducãtor, în trei plicuri sigilate ºi numerotate. În ordine, sfaturile erau urmãtoarele:

1. Trebuie sã faci ºi tu ceva, reformeazã activitatea!

2. Dacã treaba tot nu merge, dã vina pe cei de

dinaintea ta!

3. A venit timpul sã te retragi ºi sã scrii ºi tu trei plicuri!

Se pare cã actualul ºef al Guvernului nu a uitat aceastã glumã, dar a venit ºi cu o inovaþie: la preluarea puterii a deschis deodatã primele douã plicuri, aºa cã noi asistãm de un an ºi jumãtate la minuni manageriale de tipul: iertarea de datorii a clientelei politice; promovarea de programe insuficient documentate, gen ”Dracula ParkÒ, care ar putea sã lase cu buzunarele goale cumpãrãtorii de acþiuni; privatizãri în turism, în plin sezon estival ºi introducerea T.V.A.-ului dupã negocierea preþurilor; cumpãrare de palmieri, cãci era singura ”tichieÒ ce lipsea litoralului românesc; întârzierea în continuare a acordãrii titlurilor de proprietate pentru case, terenuri agricole ºi pãduri; îi învãþãm noi pe englezi limba englezã; bâlbâieli în anchetarea unor dosare ºi moartea suspectã a unui procuror; scãparea printre degete a unor beizadele de prefecþi, care se ocupau cu afaceri necurate; amestecul politicului în stabilirea ierarhiilor din fotbal; inventarea taxei pe taxã (premierã de sorginte dâmboviþeanã); refuzul autoritãþilor de a discuta cu avocatul ”Baroanei F.N.I.Ò, Maria Vlas; promovarea unor legi centraliste, care reîntorc România cu mulþi ani înainte de 1989; alergarea bezmeticã prin lume, fãrã temele fãcute, în scopul integrãrii þãrii noastre în structurile euroatlantice, lucru dorit de altfel de toatã lumea; sufocarea administraþiilor publice locale unde nu sunt primari P.S.D.-iºti; conduceri ale administraþiilor publice locale care stau mai mult prin strãinãtate ºi nu-ºi îndeplinesc sarcinile pentru care au fost alese; înfiinþarea unui parchet anticorupþie, deºi pânã acum nu a fost descoperit nici un corupt.

Acestea sunt doar o parte din iniþiativele actualei guvernãri, iar efectele pot fi rezumate astfel: falimente bancare rãsunãtoare, dar fãrã vinovaþi; miºcãri sindicale, dar fãrã vlagã, deoarece unii din ºefii lor sunt în Parlament, de partea puterii, ºi nu vor sã deranjeze prea tare, cãci îºi pot pierde fotoliile; aºa-zisele succese în privatizare încep sã scârþâie; statistic, trãim mai bine, dar românul simplu cetãþean are pe masã tot mai puþine din cele necesare traiului; spitalele au tot mai multe datorii, rãmân frecvent fãrã medicamente ºi hranã, sunt ameninþate cu oprirea energiei electrice, dar gândirea P.S.D.istã (a se înþelege ”socialistãÒ) doreºte sã unifice fondurile de la asigurãrile de sãnãtate cu cele de la asigurãri sociale, ºomaj ºi pensii, pentru a li se pierde urma, iar bolnavii nu au decât sã se descurce. Parcã am mai auzit ceva asemãnãtor la cei ”15.000 de specialiºtiÒ C.D.R.-iºti.