Nicolae Leonãchescu

Mulþumesc, domnule preºedinte. Stimaþi colegi,

Mi-am permis sã revin la microfon pentru o problemã deosebit de importantã, rezultatã din aceastã discuþie la art. 41, care poate cã n-a fost soluþionatã ºi dezbãtutã complet. Este vorba de raportul dintre organele de ordine ºi populaþie, cetãþeanul simplu. De foarte multe ori am auzit de la acest microfon o poziþie de contrapunere totalã: organul de ordine este opresorul omului simplu, inculsiv organele de ordine de la graniþã, de la vamã.

Alte poziþii sunt acelea care promoveazã o colaborare între cele douã segmente. Unele poziþii de contrapunere, de blamare chiar a organelor de ordine provin din experienþe personale foarte triste. Uneori am constatat o încãrcãturã imensã de urã, alteori am constatat cã punctul de vedere personal rezultã dintr-o expresie personalã tristã ºi se vrea normã pentru viitorul þãrii.

Cum construim acest raport pentru România de mâine? Din puncte de vedere personale încãrcate de urã, din experienþe personale triste sau lucid, în niºte parametri optimizaþi pentru ceea ce vrem sã devinã România?

Eu cred cã nu putem disocia niciodatã un segment structural Ñ fie organe de ordine, fie organe de învãþãmânt, fie organe ºtiinþifice, fie organe din domeniul cultelor religioase Ñ de restul populaþiei. Le creãm noi aceste organe de ordine sã ne reprezinte, sã ne ajute ºi trebuie sã creãm mecanismele de control continuu ºi de perfecþionare a funcþionãrii acestor organe de ordine. Dacã într-o anumitã fazã nu au dotarea elementarã sau suficientã pentru a desfãºura activitatea, noi suntem de vinã, fie din neputinþele noastre economice, fie din incapacitatea de prospecþie a viitorului, fie dintr-un model imperfect la nivel politic. Niciodatã n-ar trebui sã le vedem opuse. ªi azi, ºi mâine, ºi în România de peste douã mii de ani, structurile ei vor colabora cu populaþia. Va trebui sã dezvoltãm spiritul civic în aºa mãsurã încât acest raport sã fie constructiv, iar acele defecþiuni în activitatea organelor de control sã fie eliminate treptat, treptat ºi sigur rãul nu va dispãrea complet din viaþa unei societãþi nici peste o mie de ani. Vom avea elemente inadaptabile care se vor sustrage legii ºi sigur mecanismele de control ºi dialogul dintre organele de ordine ºi populaþie trebuie sã se perfecþioneze, sã se modeleze pe viaþã, mult mai rapidã în schimbãri decât imaginea noastrã legislativã prinsã în decrete, alineate ºi în articole.

Iatã cã vã propun o alternativã, o variantã, dacã vreþi. Sã gândim aceste organe de control nu ca duºmanii þãrii, ci ca instrumentele noastre care sã controleze, indiferent unde ºi când, fluxurile de substanþã, de materiale, de oameni ºi de idei, care sã ducã spre progres.

În ceea ce priveºte soluþia propusã de domnul preºedinte Duvãz, cred cã este o variantã constructivã, elegantã, intelectualã. Eu am cochetat cu varianta Senatului. Mi se pare ca în momente grele sã avem un control mai eficace ºi populaþia sã ajute organele de control în exercitarea acestui control.