Stenogramă plen

Stenogramă plen · Camera Deputaților · 26 mai 2000 · monitorul.ai

Deci moþiunea va fi dezbãtutã sãptãmâna viitoare, în ziua de marþi.

Trecem, în continuare, la dezbaterea proiectului de Lege privind unele mãsuri pentru asigurarea drepturilor de proprietate intelectualã în cadrul operaþiunilor de vãmuire. Acest proiect de lege este pe lista prioritãþilor privind Acordul cu Uniunea Europeanã; este o informaþie în plus pe care sunt dator sã v-o dau.

Rog comisia sesizatã în fond, pe preºedintele Comisiei pentru industrii ºi servicii, domnul Dan-Ioan Popescu, comisia sesizatã în fond, sã ocupe banca comisiei. Comisia are asiguratã prezenþa prin vicepreºedintele ei, domnul Barbu Piþigoi.

În aceste condiþii, rog iniþiatorul, dacã doreºte, sã ne spunã câteva cuvinte în legãturã cu acest proiect de lege.

O sã vã rog, domnule Nini Sãpunaru, director general al vãmilor, sã vã prezentaþi, înainte de a începe alocuþiunea, pentru stenogramã, nu pentru cã nu aþi fi cunoscut.

## **Domnul Nini Sãpunaru** _Ñ director general al Direcþiei Generale a Vãmilor_ **:**

Deci reprezint Ministerul de Finanþe, sunt directorul general al Direcþiei Generale a Vãmilor, Sãpunaru Nini.

Este una din prioritãþile pe care Guvernul României ºi România se angajase sã le îndeplineascã pânã la 31 decembrie 1999. Din pãcate, suntem un pic întârziaþi. Ideea este reducerea importului sau exportului de mãrfuri contrafãcute sau pirat.

În sine, pe ansamblu, aceastã lege nu este, la prima vedere, prea complicatã, ea este o operaþiune foarte simplã. Societãþile care vor sã-ºi protejeze marca sau produsul ne atenþioneazã cã o anumitã societate aduce marfa respectivã contrafãcutã, depune o garanþie, iar noi blocãm acea marfã pe toatã durata procesului. Deci acesta ar fi mecanismul simplu al acestei legi. Restul înseamnã îmbrãcãmintea juridicã ºi tot ce apare în lege.

Suntem iniþiatori numai pentru cã o aplicãm, dar alãturi de noi au semnat ºi au depus o contribuþie importantã O.S.I.M.-ul ºi O.R.D.A.

De asemenea, ea cuprinde ºi elementele din Acordul de la Marakesch, care a fost ratificat de cãtre România. Vã mulþumesc.

Barbu Piþigoi

#5801

Mulþumesc, domnule preºedinte. Stimaþi colegi,

Comisia noastrã pentru industrii ºi servicii a fost sesizatã pe fond cu acest proiect de lege ºi, în urma dezbaterilor care s-au desfãºurat în comisie în 16 martie, proiectul de lege menþionat, având în vedere ºi avizele favorabile primite de la Consiliul Legislativ, Comisia juridicã, de disciplinã ºi imunitãþi, Comisia pentru culturã, arte, mijloace de informare în masã ºi Comisia pentru buget, finanþe, bãnci, comisia noastrã a hotãrât, cu unanimitate de voturi, avizarea favorabilã ºi trimiterea lui spre dezbatere în plenul Camerei, cu amendamentele admise, anexate, ºi amendamente respinse.

Obiectul prezentului proiect de lege îl constituie instituirea unor dispoziþii care sã reglementeze competenþa autoritãþilor vamale pentru asigurarea respectãrii drepturilor de proprietate intelectualã în cadrul operaþiunilor de vãmuire.

Baza acestui proiect de lege o constituie Regulamentul Comisiei Europene ..., sunt câteva regulamente ale Comisiei Europene pe care nu le mai citesc ca numere, pentru cã sunt date în documentaþie, ºi un acord privind drepturile de proprietate intelectualã legate de comerþ ºi mãsuri de frontierã, acord ratificat prin Legea nr. 133/1994.

Proiectul de lege stabileºte participarea autoritãþilor vamale într-o mãsurã eficace la acþiunile îndreptate împotriva contrafacerii de mãrfuri ºi a mãrfurilor pirat ºi oferã titularilor de drepturi de proprietate intelectualã posibilitatea de a lua mãsuri destinate protejãrii acestor drepturi.

Dispoziþiile legii se vor aplica pe tot teritoriul ºi pe toate zonele vamale, mãrfurilor destinate a fi plasate sub regimurile vamale definite de import sau export, cât ºi mãrfurilor plasate sub un regim vamal suspensiv sau în zone libere. Sunt exceptate de la prevederile proiectului de lege bunurile aflate în bagajele cãlãtorilor sau cele pentru uz personal, în cadrul regimului vamal aplicabil cãlãtorilor ºi altor persoane fizice.

Aria de aplicare a proiectului de lege se referã la drepturile de autor, drepturi conexe, dreptul asupra mãrcilor de fabricã sau de comerþ, dreptul asupra modelelor ºi desenelor.

În raport cu obiectul ºi conþinutul sãu, proiectul de lege se încadreazã în categoria legilor ordinare. Vã mulþumesc.

Gabriel Þepelea

#8352

Domnule preºedinte de ºedinþã, Doamnelor ºi domnilor colegi,

Eu voi cumula, în vorbirea mea, douã calitãþi: aceea de preºedinte al Comisiei pentru culturã ºi aceea de lider de grup parlamentar, încât nu va mai fi nevoie sã vinã un alt coleg. Deci, fiind vorba de mãsuri pentru asigurarea dreptului de proprietate intelectualã în cadrul operaþiunilor de vãmuire, ºi Comisia pentru culturã a fost sesizatã pentru a-ºi da un aviz. În acest sens, am convocat sau, mai bine zis, am audiat pe reprezentanþii organismelor care sunt implicate direct în combaterea acestui fenomen, adicã acela de piraterie a mãrfurilor ºi al contrafacerii în domeniul culturii. Am consultat deci Direcþia Generalã a Vãmilor, Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, precum ºi Uniunea Producãtorilor de Fonograme din România.

Unul din subiectele dezbãtute a fost pirateria pe piaþa muzicalã din România, ce se înscrie într-un context mai larg, al pirateriei pe piaþa muzicalã din Europa de Est, care a luat amploare în ultimii ani, neexistând un cadru legislativ adecvat pentru combaterea acestui fenomen. În anul 1998, totalul vânzãrilor pe piaþa de produse pirat copiate ilegal a atins suma de 45 de milioane de dolari, reprezentând 3,5 milioane de CD-uri-pirat intrate în þarã ilegal, din Bulgaria ºi Ucraina, în valoare de 10,5 milioane de dolari, ºi 3,5 milioane de casete-pirat manufacturate în studiouri-pirat din þarã, în valoare de 34,5 milioane de dolari.

Casele de discuri majore din S.U.A. ºi Europa ºi cele mai importante societãþi de gestiune colectivã a autorilor au cerut Comunitãþii Europene sã impunã ca una din condiþiile de aderare la Uniunea Europeanã sã fie stoparea pirateriei în þãrile candidate, deci ºi în România. O dovadã a acestui fapt este ºi adresa Ministerului Afacerilor Externe, primitã de curând de comisia noastrã, prin care ni se face cunoscut efortul României pentru ameliorarea performanþelor privind urmãtoarele 8 capitole ale acquis-ului comunitar, aceasta cu dorinþa de a deschide negocieri cât mai rapid, pe un numãr cât mai mare de capitole, care sã corespundã stadiului de pregãtire pentru aderare.

Unul dintre acestea este uniunea vamalã. În acest sens, proiectul de Lege privind unele mãsuri pentru asigurarea respectãrii drepturilor de proprietate intelectualã în cadrul operaþiunilor de vãmuire se înscrie în Capitolul nr. 25 al acquis-ului comunitar, care a avut la bazã Directiva Consiliului Comunitãþii Europene nr. 94/3295 ºi Directiva Consiliului nr. 95.

Având în vedere importanþa acestui proiect de lege, noi susþinem adoptarea cât mai urgentã a lui, cu amendamentele propuse de comisia noastrã ºi cele ale comisiei sesizate în fond.

Precizez cã, în total, Comisia pentru culturã a înaintat 7 amendamente, dintre care 3 au fost admise ºi 4 respinse. Pe acestea din urmã, autorii urmeazã sã le susþinã în plen, dacã vor considera necesar.

Vã mulþumesc.

Bogdan Nicolae Niculescu-Duvãz

#11275

ªi noi vã mulþumim, domnule preºedinte.

Dacã, din partea celorlalte grupuri parlamentare, cineva se înscrie la dezbaterile generale. Dacã nu, vom trece la dezbaterea proiectului de lege ºi vã fac propunerea sã dezbatem dupã raportul comisiei, care este foarte complet, deci sã îl dezbatem în conformitate cu conþinutul raportului.

Cine este pentru aceastã propunere? Vã mulþumesc. Împotrivã?

Abþineri? Nu sunt.

Trecem la dezbaterea proiectului de lege.

Vã supun dumneavoastrã, în discuþie, titlul proiectului de lege.

Dacã sunt observaþii? Dacã nu sunt, cine este pentru acest titlu? Vã mulþumesc. Împotrivã? Nu sunt. Abþineri? Nu sunt. Titlul, adoptat.

În continuare, trecem la dezbaterea legii, ºi anume

poziþia 3 din raport, Capitolul I Ñ ”Dispoziþii generaleÒ. Dacã în legãturã cu acesta sunt observaþii, cu acest titlu? Nu sunt.

Cine este pentru? Vã mulþumesc. Împotrivã? Nu sunt. Abþineri? Nu sunt. Adoptat. Poziþia 4 din raport. Dacã sunt observaþii? Nu sunt. Cine este pentru? Vã mulþumesc. Împotrivã? Abþineri? Nu sunt. Poziþia 4, adoptatã. Poziþia 5 din raport. Dacã sunt observaþii? Nu sunt. Cine este pentru? Vã mulþumesc. Împotrivã? Abþineri? Nu sunt. Poziþia 5, adoptatã. Poziþia 6 din raport. Dacã sunt observaþii? Nu sunt. Cine este pentru? Vã mulþumesc. Împotrivã? Abþineri? Nu sunt. Poziþia 6 din raport, adoptatã. Poziþia 7 din raport. Dacã sunt observaþii? Nu sunt. Cine este pentru? Mulþumesc. Împotrivã? Abþineri? Poziþia 7, adoptatã.

Poziþia 8 din raport, aºa cum a fost ea formulatã prin amendamentele admise de la comisie.

Dacã sunt observaþii? Nu sunt. Cine este pentru? Vã mulþumesc. Împotrivã? Abþineri? Nu sunt. Poziþia 8, adoptatã.

Poziþia 9 din raport, aºa cum este propusã de comisie.

Dacã sunt comentarii? Nu sunt. Cine este pentru? Vã mulþumesc. Împotrivã? Abþineri? Nu sunt. Poziþia 9, adoptatã. Poziþia 10 din raport. Comentarii dacã sunt? Nu sunt. Cine este pentru? Mulþumesc. Împotrivã? Nu sunt. Abþineri? Nu sunt. Poziþia 10, adoptatã. Poziþia 11 din raport. Dacã sunt comentarii? Nu sunt. Cine este pentru? Vã mulþumesc. Împotrivã? Abþineri? Nu sunt. Poziþia 11, adoptatã. Poziþia 12 din raport. Dacã sunt comentarii? Nu sunt. Cine este pentru? Mulþumesc. Împotrivã? Abþineri? Nu sunt. Poziþia 12, adoptatã. Poziþia 13 din raport. Dacã sunt comentarii? Nu sunt. Cine este pentru? Mulþumesc. Împotrivã? Abþineri? Nu sunt. Poziþia 13, adoptatã. Poziþia 14, introdusã în urma dezbaterilor la comisie. Dacã sunt observaþii? Nu sunt. Cine este pentru? Mulþumesc. Împotrivã? Abþineri? Nu sunt. Poziþia 14, adoptatã. Poziþia 15 din raport. Dacã sunt comentarii? Nu sunt. Cine este pentru? Mulþumesc. Împotrivã? Abþineri? Nu sunt. Poziþia 15, adoptatã. Poziþia 16, nemodificatã. Dacã sunt comentarii? Nu sunt. Cine este pentru? Mulþumesc. Împotrivã? Abþineri? Poziþia 16, adoptatã. Poziþia 17, aºa cum a reieºit în raportul comisiei. Dacã sunt comentarii? Nu sunt. Cine este pentru? Împotrivã? Abþineri? Nu sunt. Poziþia 17 din raport, adoptatã. Poziþia 18. Dacã sunt comentarii? Nu sunt. Cine este pentru? Împotrivã? Abþineri? Nu sunt. Poziþia 18, adoptatã. Poziþia 19 din raport. Dacã sunt comentarii? Nu sunt. Cine este pentru? Vã mulþumesc. Împotrivã? Abþineri? Nu sunt. Poziþia 19, adoptatã. Poziþia 20 din raport. Dacã sunt comentarii? Nu sunt. Cine este pentru? Mulþumesc. Împotrivã? Abþineri? Poziþia 20, adoptatã. Poziþia 21 din raport. Dacã sunt comentarii? Nu sunt. Cine este pentru? Mulþumesc. Împotrivã? Abþineri? Nu sunt. Poziþia 21 din raport, adoptatã. Poziþia 22, aºa cum a fost prezentatã de comisie. Dacã sunt comentarii? Nu sunt. Cine este pentru? Mulþumesc. Împotrivã? Abþineri? Poziþia 22 din raport, adoptatã. Poziþia 23, privind titlul capitolului II. Dacã sunt comentarii? Nu sunt. Cine este pentru? Mulþumesc. Împotrivã? Abþineri? Nu sunt. Poziþia 23 din raport, adoptatã. Poziþia 24, nemodificatã faþã de textul iniþial. Dacã sunt comentarii? Nu sunt. Cine este pentru? Mulþumesc. Împotrivã? Abþineri? Poziþia 24, adoptatã.

Poziþia 25 din raport. Dacã sunt comentarii? Nu sunt. Cine este pentru? Mulþumesc. Împotrivã? Abþineri? Adoptatã. Poziþia 26. Dacã sunt comentarii? Nu sunt. Cine este pentru? Mulþumesc. Împotrivã? Abþineri? Nu sunt. Poziþia 26, adoptatã. Poziþia 27, text nemodificat. Dacã sunt comentarii? Nu sunt. Cine este pentru? Mulþumesc. Împotrivã? Abþineri? Poziþia 27, adoptatã. Poziþia 28, privind titlul capitolului III. Dacã sunt comentarii? Nu sunt. Cine este pentru acest titlu? Mulþumesc. Împotrivã? Abþineri? Titlu adoptat. Poziþia 29 din raport. Dacã sunt comentarii? Nu sunt. Cine este pentru? Mulþumesc. Împotrivã? Abþineri? Textul de la poziþia 29 din raport, adoptat. Poziþia 30 din raport privind art. 8, nemodificat faþã de textul iniþial. Dacã sunt comentarii? Nu sunt. Cine este pentru? Mulþumesc. Împotrivã? Nu. Abþineri? Nu sunt. Text adoptat. Poziþia 31, text nemodificat. Dacã sunt comentarii? Nu sunt. Cine este pentru acest text? Mulþumesc. Împotrivã? Abþineri? Nu sunt. Text adoptat. Poziþia 32, privind art. 10, amendamentele propuse de comisie.

Dacã sunt comentarii? Nu sunt. Cine este pentru? Mulþumesc. Împotrivã? Abþineri? Textul de la 32, adoptat. Poziþia 33 este un amendament adoptat la comisie ºi îl voi supune în primul rând pe acesta la vot. Dar existã ºi un amendament respins.

Vã rog. Cred cã în legãturã cu amendamentul respins vreþi sã susþineþi. Vã rog, domnule deputat.

M‡rton çrp‡d- Francisc

#16724

Domnule preºedinte, Doamnelor ºi domnilor,

Aveþi amendamentul respins la poziþia 1 la amendamente respinse; acest amendament a fost admis în Comisia pentru culturã, arte, mijloace de informare în masã.

Dacã observaþi acest text, în textul iniþial al legii, persoana care este posibil sã fie lezatã în drepturi, în drepturile sale legitime de proprietate intelectualã, are obligativitatea sã anunþe Vama, sã depunã toate diligenþele necesare scriptice ºi, peste aceasta, sã depunã ºi o sumã echivalentã cu preþul în vamã a transportului respectiv, preþul integral.

Deci, dacã cineva... eu scot, cu chiu cu vai un CD, cineva pirateazã acest CD ºi vrea sã ducã douã, trei containere peste graniþã cu acest transport piratat, declarã un preþ mare în vamã, eu sunt obligat sã depun acest preþ, altfel, nu voi putea opri asta în vamã. ªi am întrebat de ce trebuie sã fie pedepsit tocmai cel care urmeazã sã fie escrocat. Mi s-a spus cã în situaþia în care nu se dovedeºte cã el are drepturile respective, atunci vama va fi obligatã sã plãteascã o sumã de... ªi am întrebat care va fi aceastã sumã, pânã la ce procent ajunge aceastã penalizare pe care va trebui sã o plãteascã vama, ºi, dupã lungi discuþii în comisie cu reprezentanþii autoritãþii respective, am propus acest amendament ca, în general, deci, în general sã se depunã 30% din valoarea în vamã a mãrfurilor reþinute, care ar fi o sumã superioarã tuturor penalizãrilor la care ar fi supusã vama pentru reþinerea nefondatã ºi, evident, 100% pentru acele mãrfuri care sunt perisabile ºi care, deteriorându-se, evident cã vama va trebui sã plãteascã despãgubirile de rigoare.

Vã rog sã aprobaþi acest amendament aºa cum este propus el, pentru cã altfel vom opri o parte, nu ºtiu cât de însemnatã, a proprietarilor drepturilor intelectuale în acest demers al lor de a-ºi apãra aceste drepturi. Vã mulþumesc.

Mihai-Sorin Stãnescu

#59034

Da, vã mulþumesc, domnule preºedinte. O sã caut sã fiu cât se poate de scurt. Aº vrea sã vã spun urmãtoarele.

În situaþia în care noi vom fi de acord ºi vom menþine prevederea prin care strãinii aflaþi în România nu pot desfãºura activitãþi contrare scopului pentru care le-au fost acordate vizele, vreau sã vã spun cã ne-am aºeza pe o limitã extremã, care în acel moment ar fi în totalã neconcordanþã cu ceea existã la ora actualã cel puþin la nivelul Europei Occidentale, deci la nivelul statelor din spaþiul Schengen, ºi mai ales având în vedere cã într-o perioadã mai apropiatã sau mai îndepãrtatã, România probabil cã va avea ºansa sã beneficieze de acest statut, fiind membrã a Uniunii Europene, deci sã ajungem la aceastã desfiinþare a vizelor.

În momentul în care am menþine aceastã chestiune, deci ne aºezãm de o parte. Este foarte bine cunoscut faptul cã momentul în care soliciþi, de exemplu, la ora actualã, o vizã pentru spaþiul Schengen, într-adevãr, în cadrul declaraþiei prin care soliciþi viza respectivã, ai obligativitatea sã indici scopul pentru care doreºti sã faci, mã rog, o cãlãtorie într-o þarã din afara graniþelor României, ºi în care ai posibilitatea sã indici cã vrei sã faci o cãlãtorie, fie în scop turistic, vrei sã faci o cãlãtorie, eu ºtiu, pentru obþinerea sau aplicarea unui tratament medical, pentru niºte consultaþii medicale, sau vrei sã faci o vizitã pentru afaceri. Aceastã declaraþie este absolut formalã, ºi ea nu trebuie sã ducã la concluzia cã în momentul în care în afara faptului cã m-am dus sã mã plimb, sã vizitez þara respectivã, de exemplu am avut o oportunitate la un moment dat ºi am început sã intru în niºte discuþii de afaceri, de exemplu, cu un prezumtiv partener, care mã intereseazã pentru derularea unor afaceri, aceastã situaþie, în momentul în care este cunoscutã de cãtre autoritatea statului în care mã aflu, nu poate sã fie consideratã ca fiind o activitate care sã fie contrarã scopului pentru care am solicitat viza respectivã.

Activitãþile contrare scopului pentru care ai solicitat viza ºi ai fãcut deplasarea în þara respectivã, unde ai cerut acest lucru, se referã în mod automat la activitãþi ilegale sau la activitãþi care sunt interzise sã fie desfãºurate de cãtre strãini în perioada în care se aflã pe teritoriul statului respectiv, iar aceste activitãþi ilegale sau aceastã interdicþie este prevãzutã de legea statului în care te afli, ºi pe perioada respectivã, sigur, în situaþia în care intri în contradicþie cu niºte prevederi legale ale statului respectiv, sigur cã poþi sã devii cel puþin un prezumtiv subiect de drept al legislaþiei respective, în situaþia în care ai desfãºurat o activitate.

De asta mi se pare mult mai permisiv ºi nu are o dozã de imperativitate care, vreau sã vã spun sincer, ne-ar situa pe o poziþie deosebitã faþã de politica vizelor pentru þãrile din vestul Europei ºi, de aceea, susþin cã propunerea fãcutã, în sensul ideii domnului deputat Ovidiu Drãgãnescu, mi se pare mult mai modernã ºi este de naturã sã împace toate punctele de vedere ºi, oricum, este de naturã sã nu lase impresia cã într-adevãr statul român urmãreºte, în perspectivele dezvoltãrii viitoare, urmãreºte în mod deosebit fluxul strãinilor ºi modalitatea în care aceºtia vin în România ºi ceea ce fac pe teritoriul României.

Oricum, toate categoriile de strãini, ºi la noi ºi în alte pãrþi, prin anumite organe specializate, sigur cã existã posibilitatea sã se urmãreascã îndeaproape genul de activitate sau dacã, într-adevãr, scopul iniþial al cãlãtoriei respective nu încalcã prevederile statului respectiv.

Eu, de aceea, pentru aceste considerente, cred cã este bine sã mergem pe propunerea de text fãcutã de domnul Ovidiu Drãgãnescu, fiind mult mai aproape de acest concept al liberei circulaþii ºi al perspectivei cã într-un viitor poate nu prea îndepãrtat, românii vor avea ºi ei posibilitatea sã circule fãrã nici un fel de opreliºte în toatã Europa. Sã ne gândim la aceastã perspectivã.

M‡rton çrp‡d-Francisc

#63174

## Domnule preºedinte,

## Doamnelor ºi domnilor colegi,

Câþiva colegi de-ai mei au încercat sã vã demonstreze cât de greºitã este folosirea acestui cuvânt: ”contrarãÒ.

Din punct de vedere al logicii, dacã ceva este contrar oricãrui element ºi acel element este contrar aceluia care este contrariul sãu. Este clar cã dacã cineva a declarat cã vrea sã facã turism, ºi noi includem cã nu poate face ceva contrar, ºi dacã, de exemplu, va avea o afacere sau chiar se va angaja, ºi asta se considerã a fi contrariul turismului ºi invers este logic, adicã dacã cineva vine cu o vizã pentru a desfãºura o anumitã activitate, alta decât turismul, contrarul acesteia, face comerþ, de exemplu, contrariul acesteia este turismul. Deci nu are dreptul sã facã turism.

Din punct de vedere logic, cred cã se justificã.

Dar, din punct de vedere a ceea ce dorim noi sau nu dorim, eu cred cã orice persoanã care vine sã facã, de exemplu, turism într-o þarã s-ar putea sã se gãseascã într-o situaþie ineditã, la care nu s-a gândit. Sã i se creeze niºte oportunitãþi, eventual poate sã cumpere ceva care poate sã fie dincolo de un suvenir, sã cumpere o casã, de exemplu, sã se întâlneascã cu cineva la o masã, ºi aflând cã ºi el este un om de afaceri, sã încheie acolo o afacere. Ce, sã plece iarãºi din þarã ºi sã se reîntoarcã ºi sã solicite vizã pentru aceatã afacere? Sau sã se ducã undeva sã cearã o vizã pentru afacere? Sau chiar poate sã participe la o licitaþie, la o datã fixã, pe care o pierde dacã va trebui sã solicite aceste vize.

Eu cred cã nici nu este în interesul nostru sã avem asemenea prevederi, sã nici nu... Vorbesc de domeniul

meu, al artiºtilor, cã s-ar putea sã ne gãsim într-o situaþie ca un artist foarte prestigios sã vinã la noi în þarã pentru odihnã ºi, la un moment dat, când s-ar putea ca cineva sã-i cearã contribuþia sã cânte un cântec, sã recite o poezie la un eveniment comemorativ, sã-i fie interzisã aceastã apariþie, pentru cã n-a primit viza corespunzãtoare. Cel puþin mie mi s-ar pãrea cã însuºi publicul va fi cel care va pierde de pe urma acestei intervenþii.

Vã mulþumesc.

Nicolae Leonãchescu

#65422

Vã mulþumesc, domnule preºedinte. Stimaþi colegi,

Eu cred cã discuþia pe aceastã temã provine din faptul cã mulþi dintre noi au asimilat greºit conceptul de libertate sau îl percep chiar difuz.

Iatã, spre exemplu, unii gândesc prin libertate liberul arbitru, egal liberul arbitru. Am voie sã fac ce vreau, altfel, dacã nu-mi daþi voie sã fac ce vreau, îmi limitaþi drepturile omului. Este un punct de vedere care poate sã ducã chiar la haos, chiar la crimã. Am dreptul sã ucid. Alþii recepteazã conceptul de libertate drept bunã funcþionare. Dãm voie unui sistem sã fie liber în momentul în care constatãm cã funcþioneazã foarte bine. Eºti liber sã pleci, eºti liber sã intri. Eºti liber sã funcþionezi între limitele prescrise. Alþii percep conceptul de libertate drept responsabilitate Ð sunt liber sã mã exprim, responsabil de ceea ce spun ºi de ceea ce fac, în condiþii date ºi în locul dat.

Noi discutãm o problemã, plecând de la acest punct de vedere asimilat difuz. Alþii spun: am dreptul la libertate, deci eliberaþi-mã de orice sarcinã în ce priveºte datoria faþã de un stat sau altul. Acesta este un concept care se promoveazã masiv în unele þãri din Vestul Europei. Dar ºi aºa ceva, pe o singurã variantã, de exemplu, a liberului arbitru, marile puteri aplicã acest concept diferenþiat de la þarã la þarã, într-un fel în Germania, care are ”dreptulÒ sã recunoascã Croaþia rapid de tot, chiar greºind în politicã, în plan internaþional, ºi altfel faþã de Zimbabwe, unde guvernul respectiv nu are nici un fel de drept sã îºi exprime liber dreptul de a-ºi apãra þara.

Într-un fel se aplicã acest concept de control al strãinilor pe timp de pace într-o þarã ºi altfel pe timp de rãzboi sau semirãzboi, cum este spre exemplu în Irak Ð 3400 de inspectori ONU fac ce vor în Irak, nerespectând nimic din legislaþia acestei þãri. Iatã, deci, cã raportarea la unele standarde occidentale este de nerecomandat în raport cu ceea ce noi vrem sã construim aici. Vrem respectarea legilor þãrii? Prevedem, ca atare, în articolele de lege mecanisme adecvate.

Eu zic cã dintre cei care au luat cuvântul de la acest microfon, pe aceastã temã, la acest articol dezbãtut, cel mai îndreptãþit sã dea un verdict este fostul ministru Gavril Dejeu, care s-a întâlnit cu o gamã foarte variatã de probleme pe aceastã filierã. Oameni care sub firma de libertate declarã la vamã cã vin la acþiuni culturale ºi fac comerþ cu arme, oameni care declarã cã ne respectã legile ºi desfãºoarã activitãþi antistatale pe teritoriul României în unele judeþe, oameni care declarã cã respectã religia ortodoxã a poporului român ºi decupeazã segmente mari din satele noastre, introducând elemente de segregare care se pot solda, în final, cu procese tip Bosnia.

Daþi-mi voie sã cred cã varianta Camerei Deputaþilor, pe care o susþine domnul Gavril Dejeu, adânc ancorat în problematica acestui capitol, este cea mai bunã. Vã mulþumesc.

Andrei-Ioan Chiliman

#71628

Vã mulþumesc, domnule preºedinte.

Eu cred cã discuþiile aici pornesc de fapt din niºte interese ale poliþiei române, care ar vrea ca toþi cetãþenii României sã fie la dispoziþia poliþiei, ºi nu invers, poliþia sã fie la dispoziþia cetãþenilor. Este o formã din asta de a reînvia niºte tradiþii pe care eu speram cã mãcar mental ºi poliþia ar vrea sã le uite.

A doua chestiune. Problema vizelor României cu Europa. Cine trebuie sã pãzeascã graniþele României ºi permeabilitatea lor cine trebuie sã o astupe? Nu cei pe care îi plãtim din buget pentru asta? Trebuie tot noi sã o facem? Pãi, atunci sã hotãrâm! Desfiinþãm Poliþia de frontierã, desfiinþãm arma grãnicerilor ºi instituim acolo niºte detaºamente de cetãþeni care sã nu mai lase sã treacã nimic în estul þãrii, pe unde se întâmplã toate astea.

Pãi, ce fel de stat mai e ºi ãsta?! Vrem sã facem un stat puternic, în care autoritãþile statului care trebuie sã asigure anumite funcþii sã fie puternice. Apoi autoritãþile acelea trebuie ele sã-ºi facã în primul rând datoria, nu sã supervizeze diverse ºmecherii pe la frontierã, cum se întâmplã ºi cum apar acum în presã tot felul de lucruri.

Revenind la articolul acesta, eu vã dau douã exemple ºi pe urmã o sã vedeþi exact ce bizar este dacã adoptãm textul acesta pe care l-a propus Senatul.

Sunt copii din strãinãtate care vin aici sã studieze, din Moldova. Ei au o vizã de studiu. ªi pentru cã n-au bani destui, se duc ºi se angajeazã la o firmã, unde mai muncesc câteva ore ºi câºtigã niºte bani. Îi trimitem înapoi pachet, dupã articolul acesta, textul Senatului, pachet imediat îi trimitem, pentru cã încalcã condiþiile în care li s-a acordat viza.

De asemenea, dacã vine un strãin aici în România ºi vrea sã-ºi cumpere un costum de haine, un turist, cã i- au plãcut într-un magazin, face o faptã de comerþ, trebuie sã stabilim ºi niºte limite, pânã la ce sumã au dreptul ei sã cumpere diverse lucruri, ca sã nu intre sub incidenþã, ca sã vinã un poliþist: ”Stai, domnule! Ieºi afarã de aici. Vii sã cumperi lucruri?! Aici ai venit sã faci turism, în RomâniaÒ.

Vreau sã vã spun cã trebuie sã încercãm sã fim europeni, nu liberali, europeni în gândire, ºi atunci vom putea într-adevãr sã intrãm în Europa. ªi vã propun sã nu acceptãm varianta Senatului care, dupã mine, are un scop, are un text care nu poate fi acceptat. Textul Camerei poate, uºor amendat, sã fie prin cele spuse de domnul Paºcu, sã fie adoptat, însã în nici un caz textul Senatului. Iar pentru celelalte chestiuni sã lãsãm poliþiile ºi celelalte instituþii ale statului abilitate sã-ºi facã treaba, iar dacã nu-ºi fac treaba mai schimbãm din miniºtri, mai schimbãm din comandanþii aceia care sunt poate prea ruginiþi pe acolo prin mentalitãþi ºi diverse îndeletniciri, ºi o sã vedem cã lucrurile pot sã meargã bine ºi la noi.

Ovidiu-Virgil Drãgãnescu

#75907

## Domnule preºedinte,

Sper cã pânã la urmã sã nu ajungã toþi membrii comisiei, ºi secretarii, ºi ceilalþi membri.

Stimaþi colegi,

Douã probleme. Una de principiu ºi una exact pe lege.

Duºmanul binelui este mai binele ºi vreau sã vã aduc aminte cã sãptãmâna aceasta, o lege iarãºi foarte importantã pentru statul român, Legea privind secretul de stat ºi secretul de serviciu, a cãzut la Senat tocmai pentru cã am încercat ºi acolo sã introducem tot felul de lucruri care pânã la urmã au excedat caracterul legii, ºi legea nu mai putea sã fie adoptatã, cel puþin în accepþiunea Senatului nu a mai putut fi adoptatã. Dacã încercãm sã facem presiune ºi aici, sã introducem niºte lucruri care nu vor putea fi acceptate, rãmânem ºi fãrã Legea privind regimul strãinilor, la care iarãºi am lucrat foarte mult în cele douã comisii de apãrare Ñ ºi din Camerã, ºi din Senat Ñ ºi riscãm din nou sã rãmânem ºi fãrã aceastã lege. Aici v-aº atrage atenþia.

Pe de altã parte, trebuie sã ne adaptãm totuºi discursul politic anului 2000, fiindcã nu mai suntem totuºi în anii Ô50, Ô60, în care sã privim cetãþeanul strãin ºi activitatea unui cetãþean strãin ca pe o ingerinþã în afacerile interne ale statului nostru.

Dacã stãm ºi ne gândim bine, la ora actualã sunt foarte mulþi cetãþeni strãini care lucreazã în România, lucreazã la firme ºi lucreazã de ani buni. De ce sã nu permitem acestor cetãþeni, de exemplu, dacã vor, sã ºi studieze în România. ªi exemplele ar putea continua toatã ziua astãzi.

De aceea, eu aº propune totuºi sã rãmânem, fiindcã am fost cel care am ridicat aceastã problemã ºi uitaþi ce polemicã a stârnit, sã rãmânem pe varianta pe care tocmai dumneavoastrã aþi adoptat-o, ºi nu pe varianta Senatului, care este mult mai restrictivã ºi aºa cum spunea domnul deputat Pantiº, nici nu poate fi aplicatã, deoarece nu se poate demonstra cã o altã activitate este contrarã. O altã activitate pe lângã cea acordatã conform vizei s-ar putea accepta, dar aici se spune clar Ð ”activitãþi contrareÒ. Or, nu se poate demonstra acest lucru. De aceea, cer încã o datã ºi aº dori sã trecem de data aceasta la vot, sã rãmânem pe varianta Camerei Deputaþilor.

Vã mulþumesc.

Gavril Dejeu

#78225

Nu aº dori sã se creeze impresia cã este vorba de un duel între mine, pe de o parte, ºi distinºii colegi liberali, pe de altã parte.

Eu, în primul rând, în calitate de membru al comisiei de mediere, fiind ºi cel care am condus alternativ aceastã comisie, susþin decizia comisiei de mediere. Acesta este rolul principal pe care îl am aici. Este adevãrat cã aceastã decizie coincide cu propria mea opþiune.

Acum aº dori sã aduc niºte elemente suplimentare în argumentarea poziþiei comisiei de mediere. Dupã 1990, România a devenit un fel de paradis necontrolat al activitãþii strãinilor ºi încã o datã trebuie sã facem distincþie între strãinii cinstiþi ºi corecþi care vin în România cu scopuri deschis declarate, ºi foarte mulþi strãini care au venit în România cu scopuri oculte. Dupã ce au primit o vizã de intrare în România pentru scopuri sau activitãþi anume declarate, ei au rãmas ani de zile în România, desfãºurând activitãþi ilegale ºi contrare scopului pentru care vizele au fost eliberate. ªi, dacã vreþi, acest peisaj, mai cu seamã în domeniul comercial, dar ºi în unele aspecte economice, total contrare legilor române ºi unde corupþia ºi influenþele s-au manifestat la modul plenar, se datoreazã tocmai faptului cã nu s-a respectat aceastã invitaþie, aceastã cerinþã ca activitatea lor în România sã fie cenzuratã numai la limita motivelor pentru care au obþinut viza.

Ce imagine dãm noi Europei cu astfel de legislaþie permisivã? Într-adevãr, noi trebuie sã atingem standarde europene, dar aceste standarde europene nu se pot atinge prin haos ºi prin libertinaj necontrolat, aceste standarde nu se pot obþine decât printr-o viaþã ordonatã ºi controlatã. Iatã de ce, a permite prin lege ca un strãin care vine în România sã desfãºoare ºi alte activitãþi decât cele pentru care i-a fost datã autorizarea de intrare este, pur ºi simplu, o invitaþie, prin prisma legii, la dezmãþ în viaþa româneascã. Dacã se doreºte acest lucru de cãtre Parlament, nu aveþi decât sã votaþi aceatã idee. Dacã cineva a obþinut o permisiune de intrare în þarã pentru o activitate declaratã ºi doreºte sã desfãºoare o activitate diferitã de cea pentru care a obþinut viza, foarte frumos se poate prezenta la autoritãþile legitime ºi obþine încuviinþarea cuvenitã.

Aº dori sã rãspund în continuare la încã un argument care vãd cã se aduce ºi astãzi, ºi anume cã de toate aceste probleme trebuie sã se ocupe numai autoritãþile abilitate ale statului ºi cã pe noi nu ne intereseazã nici ca cetãþeni, nici ca legislatori ce se întâmplã. Cã, dacã organele abilitate nu-ºi fac datoria sã le dãm afarã. Eu zic, daþi poliþia românã afarã ºi aduceþi o poliþie din strãinãtate, dar, acelei poliþii daþi-i elicoptere de control a frontierei ºi nu cãruþe sau cai cu care se face controlul frontierei sau unor pãrþi din frontiera românã.

Prin urmare, este nevoie, într-adevãr, pentru ca organismele abilitate sã-ºi poatã face datoria, sã aibã ºi dotarea de care ele nu beneficiazã la ora actualã.

În aceste condiþii, este absolut evident cã textul Senatului este singurul care judicios poate fi admis.

Ce însemneazã contrar? Mereu sunt întrebat. Deci, eu ca autoritate de stat, îþi dau dumitale vizã pentru a desfãºura activitatea ”xÒ. Orice activitate care se abate de la activitatea autorizatã este contrarã autorizaþiei date. Este limpede ca bunã ziua, nu este nevoie de nici o explicaþie suplimentarã. De aceea, eu, cu toatã convingerea, ºi personal, ºi în calitate de reprezentant al comisiei de mediere, solicit ºi pledeze pentru varianta Senatului.

Nicolae Leonãchescu

#83157

Mulþumesc, domnule preºedinte. Stimaþi colegi,

Discuþiile continuã aici la noi ºi trebuie sã constatãm cã nu existã diferenþe fundamentale între cele douã puncte de vedere. Toþi ne dorim o þarã mai bunã, cu o legislaþie, dacã vreþi, optimizatã, numai cã unii gândesc sã o elaboreze la început de proces de tranziþie, cu picioarele pe pãmânt, în condiþii date, dure, cu lipsuri, ºi alþii o gândesc, unii dintre noi, ºi foarte bine fac, sã fie elaboratã la sfârºit de proces de tranziþie, într-o societate idealã.

În acest proces de tranziþie vom face multe iteraþii, vom face multe intervenþii pe proiecte de legi ºi pe articole, poate chiar pe alineate, ca modelul acela ideal sã-l corectãm în raport cu viaþa. De foarte multe ori ne vom Ñ dacã vreþi Ñ ”bâlbâiÒ ca sã obþinem o lege funcþionalã. Sunt modele reducþioniste pe care merg ºi unii, ºi alþii,

care au în vedere un anumit parametru sau un singur parametru. Ce facem noi? Elaborãm o lege idealã care va fi valabilã pentru România peste 20 de ani, cu o poliþie bine pusã la punct, superdotatã, capabilã sã controleze fluxurile ilegale, ilicite, de oameni, materiale, idei etc., sau elaborãm acum o lege funcþionalã, aplicabilã în condiþii date, în þara noastrã?

Iatã, deci, cum, din punct de vedere al unui proces de tranziþie, ne plasãm unii la început de proces ºi alþii la sfârºit de proces ºi fiecare încercãm sã impunem celuilalt punctul nostru de vedere. Haideþi sã constatãm cã suntem toþi bine intenþionaþi ºi cã trebuie sã elaborãm o lege în condiþii date, aplicabile astãzi. Sunt foarte multe lucruri de comentat în aceste poziþii, dar eu îmi cer scuze cã în propunerea pe care am fãcut-o în luarea de cuvânt anterioarã m-am referit la soluþia propusã de Camera Deputaþilor. Am vrut sã spun cã soluþia Senatului este cea mai bunã, fiindcã n-o gândim în litera ei, ci în esenþa ei, în fondul problemei, aºa cum de regulã se face, pentru cã limbajul este mult mai sãrac decât viaþa ºi realitatea însãºi. Din acest punct de vedere, daþi-mi voie sã fiu de acord cu poziþia ºi punctul de vedere al domnului deputat Gavril Dejeu. Cuvântul ”contrarÒ se gândeºte în efectele acþiunii practice a celui care a intrat sau a ieºit din þarã, nu neapãrat în plus sau minus. În momentul în care am intrat ca turist în þarã ºi fac comerþ ºi turismul este un comerþ. Deci, gândim larg, în sensul intereselor þãrii ºi al respectãrii legislaþiei ei, nu în perspectiva unui ideal care nu se va aplica niciodatã, niciunde.

Vã mulþumesc.

Emil-Teodor Popescu

#87165

Suntem în situaþia cã regimul juridic al strãinilor trebuie sã fie, din punctul nostru de vedere, al românilor, domnule Danielescu, ºi acum, în aceºti ani, ceva mai restrictiv ºi mai bine controlate toate miºcãrile acestor persoane. Dreptul de a intra în România existã, nu e negat, dar noi, dacã ne ducem în Franþa, trebuie sã þinem seama de ordinea de drept internã din Franþa. Vedeþi cã este un concept nou, la care dumneavoastrã râdeþi, dar ordinea internã din Franþa nu este numai aceea pe care o prevedem noi în vizã, în bucãþica de carton pe care o completãm în avion. Deci, una este viza de intrare pentru a ºedea pe un scop declarat, ºi alta este diferite activitãþi sau libertãþi sau eu ºtiu ce alte, într-un sens foarte larg, desfãºurãri ºi manifestãri ale unui strãin într-o þarã. Prin urmare, vã rog respectuos sã observaþi cã nu putem sã-i lãsãm sã facã ce vor, sã declare una ºi sã facã alta. Regula este, domnule Danielescu, ca atunci când te duci la ºtrand, te duci ca sã faci ºtrand. Deci, am luat exemplu elementar: mã duc sã fac baie ºi nu mã duc sã mã întâlnesc cu un spion, pretextul fiind ºtrandul. Vã rog, deci, sã reþineþi cã în regulã, chiar ºi cetãþenii români trebuie sã fie educaþi sã spunã sincer, sã facã declaraþii sincere în faþa organelor române, cã de multe ori, de pildã, se face o acþiune de divorþ pe false motive. Cetãþenii ºi în general subiecþii de drept trebuie sã fie învãþaþi, educaþi ºi dirijaþi de organe, dirijaþi de lege, îndrumaþi pe ideea de a spune adevãrul, de a declara ceea ce este adevãrat. Gândirea ºi fapta lui sã concorde cu ce a spus în formular. Prin urmare, nu sã ne pomenim cã în realitate soþii divorþeazã pentru motivele a), b) ºi c), dar au spus în acþiune alte motive. Am dat un exemplu extraneu de discuþie.

Nimeni nu înþelege aici, într-o viziune îngustã, cã dacã te-ai dus în Franþa ca turist n-ai voie sã-þi faci o cumpãrãturã oarecare sau sã vezi un teatru sau sã þii o conferinþã. De ce sã aducem în discuþie astfel de exemple care sunt la mintea copilului? Niciodatã nu aþi fost întrebaþi de vreo poliþie din þara respectivã dacã aþi comis astfel de fapte care sunt licite. Vedeþi cã intervine iar conceptul de licit sau ilicit. De aceea, eu sunt pentru ca regimul juridic al strãinului în România, acum, în anii 2000Ð2001Ð2002Ð2003Ð2004, sã fie mai restrictiv.

Noi discutãm cum trebuie sã fie bine, un echilibru stabilit între români ºi strãini, pentru cã s-a constatat cã foarte mulþi strãini îºi fac de cap în România, care este o arie, este, dacã vreþi, aºa, un fel de herghelie în care fel de fel de lucruri se întâmplã ºi organele sunt aºa cum sunt, domnule Danielescu. Nu sunt poliþiºtii francezi ºi ãºtia, aºa cum sunt, trebuie sã-i luãm aºa cum sunt ºi îmi pare rãu cã trebuie sã vã spun asta, ãºtia sunt ºi cu ãºtia defilãm pânã când reuºim ºi pe ei sã-i reeducãm ºi sã le schimbãm mentalitãþile!

Prin urmare, este greºit sã apelãm numai la practicã, trebuie sã le dãm instrumente juridice cât mai adecvate, cât mai bune, pe cât posibil, perfecþionate, nu ideale, nu grozave, dar sã fie totuºi un text perfect ºi bun.

ªi acum sã revenim la formulã. De ce este, zic eu, criticabilã exprimarea din partea finalã a soluþiei Senatului. Vã rog sã observaþi cã se spune aºa, ºi asta nimeni n-a discutat, mai întâi teza întâi este corectã: ”Strãinii aflaþi în România pot desfãºura în condiþiile legii,...Ò Ñ vã rog sã observaþi sintagma ”în condiþiile legiiÒ Ñ, ºi ”alte activitãþi decât cele care au stat la baza acordãrii vizelor de intareÒ. Prin urmare, am intrat pe scopul declarat nr. 1, care este turismul. Dar dacã vreau la un moment dat sã mã ocup ºi de alte activitãþi, nu în mod izolat, domnilor, cã mã duc sã scot apã din fântânã.

Dacã vreau sã devin pompagiu la un centru de ãsta de benzinã, trebuie sã îndeplinesc condiþiile prevãzute de legea românã, pentru ca sã pot sã fiu pompagiu la benzinã. Am luat acest exemplu. Dar partea a doua a textului este criticabilã ºi tautologicã, se învârte în cerc vicios, pentru cã zice: ”...în aceste situaþii,...Ò Ñ când este vorba de alte activitãþi Ð ”...în aceste situaþii, prelungirea ºederii...Ò Ð deci, avem de-a face cu a doua manifestare de voinþã a organului care-i prelungeºte ºederea Ð ”...se face numai dacã...Ò Ð aici, începe prostia Ð ”...subzistã în continuare scopul în care este acordatã iniþial viza de intrare în þarãÒ. Aici e greºealã mare. Pãi, eu am venit pe motivaþia nr. 1 ca turist, descopãr cã pot sã fiu pompagiu. Eu acum stau ºi mã încadrez în condiþiile legii române ca sã fiu pompagiu ºi mã duc la organul din strada Paul Greceanu, la poliþie Ñ am dat un exemplu Ñ, ºi zic: ”Domnilor, vã rog sã-mi prelungiþi ºedereaÒ! Dar acum scopul nu mai e numãrul 1, scopul este numãrul 2. ªi este un scop legal, în condiþiile legii. Dacã vom condiþiona desfãºurarea altor activitãþi, activitatea 3, 4, 5, mereu de menþinerea, de subzistenþa scopului nr. 1, textul este absurd. A, cred cã sunteþi de acord cu mine! Mulþumesc. Cu mine cred cã sunteþi de acord cã textul, aºa cum e, nu poate rãmâne ºi cred cã ºi fratele Dejeu este de acord cu asta, dar eu sunt pe poziþia Dejeu ºi a tuturor celor care vãd cu grijã prezenþa acestor strãini.

Domnilor, sã nu vorbim despre oamenii de afaceri serioºi. Oamenii de afaceri serioºi vin cu staff-ul lor, cu banii lor, cu planurile lor, discutã cu organele române. Nu ei sunt pericolul. Sunt periculoºi bandiþii, tâlharii, mafioþii, toþi cei care umblã în lumea interlopã ºi cu privire la care noi trebuie sã fim foarte atenþi, acum, în acest context. Peste 10 ani o sã fim poate mai lacºi, o sã fim poate mai înþelegãtori ºi deci sã nu confundãm cum o sã ne miºcãm noi în spaþiul Schengen cu ce-o sã se întâmple cu strãinul în România. România este o þarã aºa cum o ºtim cã este ea acum.

Noi dorim sã punem ordine în þarã, ãºtia vin ºi provoacã dezordine ºi sunt extraordinari de mulþi care stau fãrã nici-o vizã, fãrã nimic, încã asta nu s-a spus, dar este un adevãr. Cum adicã? Noi discutãm situaþia celor cu vize ºi nu discutãm deloc situaþia celor care stau fãrã vizã. Aici este de discutat cu organele care ar trebui sã-i depisteze. Am rãmas uluit: eu m-am dus la Balvanjos. Am fost la Balvanjos ºi am discutat acolo exact treaba asta cu regimul strãinilor, exact textele acestea le discutam, încã acum un an jumãtate a fost treaba, ºi am aflat niºte cifre uluitoare cu privire la numãrul mare de strãini care stau fãrã nici-o vizã, care stau aici ºi-ºi fac de cap ºi reuºesc sã stea cuibãriþi ºi organul nu-i vede. Asta e de domeniul organului care este chemat sã aplice legea ºi sã-l dea afarã, dar am aflat cã sunt ºi mulþi care stau în ”Þara nimãnuiÒ, care este un spaþiu foarte restrâns din pondere teritorial, în sensul cã nu stã nici în România, nici în altã þarã, undeva, la vamã, la punctul de frontierã, este spaþiul denumit ”Þara nimãnuiÒ. El stã acolo în ”Þara nimãnuiÒ ºi nu se ia nici-o atitudine. ªi organele noastre tolereazã asta.

În concluzie, eu vã rog respectuos, cred cã textul acesta trebuie sã fie returnat sau discutat. Cât priveºte partea finalã, cred cã acum suntem cu toþii conºtienþi de implicaþiile pe care le are acest text. Sunt pentru soluþii restrictive, strãinul vine controlat, în principiu, ce declarã sã fie sincer declarat ºi dacã se deviazã scopul sã anunþe din nou autoritatea. ªi, dacã vrea sã desfãºoare alte activitãþi, sã le desfãºoare în limitele legii române, cu aprobarea organelor respective, prelungirea de vizã sã se acorde din nou, deci, organul sã ºtie cã el a venit pentru scopul 1, acum vrea sã rãmânã pentru scopul 2, mâine pentru scopul 3; sã se ºtie acest lucru, pentru ca el sã poatã sã fie conrolat. Nu aveþi în cap cu toþii ideea de control? Sau, domnule Drãgãnescu, nu cumva vreþi ca pânã la urmã sã nu mai existe nici-un control?! Cã astea sunt cele douã poziþii posibile.

Sergiu Cunescu

#95423

## Domnule preºedinte,

## Doamnelor ºi domnilor,

S-au expus diverse poziþii în legãturã cu articolele despre care discutãm. Este evident cã existã o poziþie care merge spre o libertate mai mare discutabil, ºi alta care este prea restrictivã. Din nenorocire, este o problemã de procedurã în momentul de faþã. Cã ar trebui sã hotãrâm între unul sau celãlalt text. Nici unul nu este exact ce ne trebuie în momentul de faþã, încât aici este dificultatea. Comentând însã textul, trebuie sã nu uitãm un lucru: o prioritate a noastrã, a tuturor, în momentul de faþã, este sã asimilãm acquis-ul comunitar european. Deci, în aceastã privinþã, trebuie sã ne adresãm în cea mai mare mãsurã acestor prevederi în domeniu. Dar, este adevãrat cã în prezent noi nu avem aparate de control instituþionale la nivelul celor occidentale. Deci trebuie sã ne îndreptãm spre ideea acquis-ului european, dar cu cea mai mare prudenþã, pentru cã suntem în situaþia în care suntem. Deci, trebuie sã ne ferim de un text prea liber, de care nu pot profita oamenii cinstiþi, ci cei necinstiþi. Ca sã vã dau exemple: existã o elasticitate, bineînþeles, între manifestãri ºi se înþeleg aceste lucruri. Dar nu despre astea aþi vorbit. Eu, de pildã, dacã mã duc la Bruxelles la o întâlnire politicã la Partidul European Socialist sau la Parlamentul European, nimeni nu m-a oprit sã fac o vizitã pânã la Bruge, sau în Franþa nu m-a oprit nimeni sã mã duc pânã la Chamonix, în vitezã, dar am fãcut-o ºi le face plãcere tuturor aceste lucuri. Dar astea sunt lucruri evident libere. Nu despre asta e vorba. Este vorba de abuzurile care se fac. În aceastã privinþã, textul Camerei e prea premisiv. Poate e mai permisiv decât chiar colegii noºtri liberali îl susþin. E prea permisiv. ªi aici se pune problema: nici unul, nici altul nu e bun. Ce facem? Între cele douã, primul, al Senatului, e defectuos, în special, prin cuvântul ”contrarÒ care, evident, nu este cuvântul potrivit ºi atunci nu ºtiu, în procedurã sau în regulament, nu ºtiu dacã se poate discuta încã o elaborare nouã.

Ovidiu-Virgil Drãgãnescu

#99933

Domnule preºedinte,

Doamnelor ºi domnilor colegi,

Aº dori sã dau câteva rãspunsuri domnului coleg Emil ”ProtopopescuÒ, care înainte m-a amintit doar în prima fazã, dupã aceea, am devenit altcineva, de aceea, mi-am permis aceastã glumã, pãcat cã dânsul nu mai este aici. În primul rând, în art. 1, Domnia sa spune cã este perfect de acord ca, în condiþiile legii, sã desfãºoare strãinii ºi alte activitãþi decât cele care au stat la baza acordãrii vizelor de intrare, dar spune Domnia sa cã în aceste situaþii prelungirea ºederii în România se face numai dacã subzistã motivul scopului iniþial. El confundã aici schimbarea felului de vizã acordat unui cetãþean strãin cu acordarea în continuare a acestei vize dacã acest scop pentru care a fost acordatã iniþial subzistã. De exemplu, dacã un student rãmâne ºi în anul urmãtor la studii ºi acesta este scopul iniþial al vizei, atunci, se poate acorda aceastã vizã. Dacã este vorba de o schimbare a scopului pentru care el vine în þarã, avem prevãzute în alte articole la începutul legii, toate condiþiile în care acest lucru poate fi fãcut.

De asemenea, aº dori sã-i spun domnului coleg Popescu ºi celorlalþi colegi care au vorbit cã totuºi discursul despre acþiunile ilegale care au loc pe teritoriul României din parta unor cetãþeni este un discurs fals la acest articol, deoarece vorbim aici cã toate activitãþile se desfãºoarã în condiþiile legii. Sã nu se creadã acum cumva cã noi încercãm prin acest articol sã dãm cale liberã unor acþiuni ilegale pe teritoriul României, deoarece nu ar fi deloc corectã aceastã interpretare. Deci, vã rog sã aveþi în vedere sintagma ”în condiþiile legiiÒ pentru ”alte activitãþiÒ ºi vã rog, de asemenea, sã aveþi în vedere cã ºubrezenia aceasta a statului de care se vorbeºte Ñ s-a vorbit ºi adineauri Ñ vine poate ºi de la faptul cã în aceºti 10 ani s-au fãcut tot felul de legi, o legilaþie care nu poate fi aplicatã. ªi, în general, acest principiu subzistã de când s-a legiferat pe acest pãmânt, dacã faci legi care nu pot fi aplicate, din start, statul care face asemenea legi se declasificã în faþa cetãþenilor care sunt puºi sã respecte aceste legi. Dacã noi vom continua sã facem unele legi de care, din start, cetãþeanul va încerca sã se sustragã, atunci, mai bine facem legi mai permisive care cel puþin sã fie respectate; dacã vom încerca sã facem legi prea dure, evident, cetãþeanul se va sustrage de la aplicarea lor. ªi acest lucru trebuie sã-l avem în vedere la fiecare lege pe care noi o promovãm. Vã mulþumesc.

Bogdan Nicolae Niculescu-Duvãz

#102494

ªi eu vã mulþumesc ºi vã rog sã-mi permiteþi sã am ºi eu o intervenþie în calitatea mea de deputat.

Stimaþi colegi,

Dezbaterea dureazã mult, sigur, noi ne putem permite s-o ºi limitãm. Nu pentru asta am venit, dar este de fapt o dezbatere profund politicã privind abordarea unor probleme, ºi opiniile care sunt aici expuse, chiar dacã ele nu sunt exact ancorate în grupurile politice, dacã vreþi, definesc de fapt douã linii politice foarte clare ºi aº vrea sã mã refer la ele, în contextul acestui text.

Din pãcate, în opinia mea, atât textul Senatului, cât ºi al Camerei sunt texte greºite ºi o sã vã explic de ce. Pornesc de la premisa cã, în orice þarã în care românii cer vizã, ei indicã la cererea de vizã, nu numai la intrarea în þarã, unde este o completare a acestei cereri de vizã, indicã, ºi nu numai românii, toþi cei care nu aparþin, sã zicem, de spaþiul Schengen, dacã vorbim de spaþiul european, indicã scopul acestei vizite. Dacã ne referim, ºi mulþi din colegi s-au referit la acel carton care-l completãm în avion, dacã îl întoarcem pe dos, acolo, se vede cã se scrie, este adevãrat cu un scris foarte mic, foarte limpede cã având cunoºtinþã de prevederile articolului cutare ºi cutare, de hotãrârile Guvernului ºi aºa mai departe, am fãcut aceastã declaraþie de pe faþa cartonului. Deci, e clar cã declaraþia pe care noi o facem acolo, inclusiv scopul vizitei, ne pune sub incidenþa unor acþiuni

ale legii în cazul în care noi nu respectãm acest scop declarat. Binînþeles cã acest scop declarat nu poate fi interpretat absurd ºi aici s-au spus o sumã de absurditãþi. N-o sã-mi spunã nimeni cã ai declarat ”turismÒ ºi te duci într-o bibliotecã, spui: ”Nu, domnule, pentru cã asta are scop de învãþãmânt sau de altceva.Ò N-o sã facã nimeni aberaþii de genul acesta, dar scopul declarat are sens numai dacã îl respectãm, pentru cã eu vã spun: în situaþia în care textul Camerei a apãrut evident în urma textului Senatului, el a apãrut în replicã faþã de textul Senatului ºi se vede asta ºi din text. În loc sã spunã cum greºit, în opinia mea, spune Senatul, ”Strãinii aflaþi în România nu pot desfãºura activitãþi contrare scopuluiÒ. ”Contrare scopuluiÒ sunã exact ca în regulamentele Ministerului de Interne sau din alte materiale fãcute în sânul Poliþiei, fostã Miliþie, de ani de zile, ca ºi replica Camerei Deputaþilor puþin naivã, care spune ”Strãinii aflaþi în România pot desfãºura în aceste condiþii ºi alte activitãþi decât cele care au stat la baza acordãrii vizelor.Ò Pãi, în condiþiile acestea, de ce sã mai declarãm, pentru ce trebuie sã obþinem vizã? Din moment ce putem desfãºura ºi alte activitãþi, scopul vizitei nu mai trebuie indicat la cerere, din moment ce libertatea de activitate, sigur, în cadrul legal, în sânul acelei þãri, este totalã. Nu mai trebuie sã spun cã vin ca turist, cã vin pentru afaceri, cã vin pentru studii, pentru, eu ºtiu, sãnãtate, sau altceva, pentru cã am libertatea de a o face. Deci, ambele texte, din pãcate, au fost prost elaborate.

Pãrerea mea e cã lucrurile au început ºi, de fapt, s-au inflamat de la textul Senatului, unde se vorbeºte despre strãinii aflaþi în România cã nu pot desfãºura activitãþi contrare scopului pentru care le-au fost acordate vize, ºi, de aici, o polemicã întreagã. Ce înseamnã ”contrar scopului turisticÒ; ce înseamnã ”contrar scopului de învãþãmântÒ? Ce înseamnã ”contrar scopului de afaceriÒ? Absurd!

Evident, textul ar fi trebuit sã sune: ”Strãinii aflaþi în România nu pot desfãºura alte activitãþi decât cele pentru care le-au fost acordate vizeÒ. Ìsta era un text normal. ªi e normal sã fie aºa, stimaþi colegi, pentru cã dacã noi vrem sã intrãm în Uniunea Europeanã, trebuie ca cei care intrã în România sã aibã aceleaºi condiþii pe care noi le avem când cerem vizã pentru un stat, o vizã Schengen sau în alt stat civilizat, dezvoltat.

Deci, noi sã nu ne facem iluzia cã, acordând libertãþi mai mari decât aceste state, vom fi priviþi cu mai multã simpatie sau ca fiind, vezi Doamne, europenizaþi. Nu! Noi trebuie sã aplicãm, culmea, aceleaºi regulamente ca Franþa, ca Franþa sã ne poatã da liberã vizã!

Deci noi, dacã vrem sã circulãm liber în Europa, trebuie sã punem aceleaºi condiþii în faþa celui care vrea sã intre în România, pe care spaþiul Schengen le pune. Aici nu trebuie sã ne pãcãlim în interpretarea sau mai ales în dorinþa noastrã absolut justificatã de a ne dezbãra de ataºe vechi ºi care, din pãcate, intervin ºi în discursurile noi, adicã din anul 2000.

Pentru aceasta, vã mãrturisesc cã eu personal aº fi cãutat o altã soluþie. ªi anume, acest text sã nu existe, iar în hotãrârea de guvern de aplicare a acestui regim al strãinilor sã se spunã cã acesta trebuie sã completeze nu ºtiu ce, în care sã indice scopul vizitei, cã acest scop al vizitei, fãrã sã-l prind în text cu rigoare, nu poate fi încãlcat Ñ evident cã dacã este indicat, nu trebuie sã fie încãlcat ºi e, de fapt, o declaraþie conformã, care nu poate fi încãlcatã decât cu riscul de a intra sub incidenþa unei declaraþii false. Eu vã spun, eu pot sã propun alt text ºi vi l-am ºi propus peste textul Senatului ºi el ar fi trebuit completat... De fapt, strãinii aflaþi în România nu pot desfãºura alte activitãþi decât cele pentru care au fost acordate vizele decât cu acordul autoritãþilor române, ceea ce ar fi fost, de fapt, absolut complet. Pentru cã în momentul în care realmente m-am hotãrât sã-mi schimb activitatea profund, nu faptul cã mã duc, de exemplu, ºi glumind într-o searã mã apuc ºi fac mititei ºi îi ºi vând, dacã vreþi, nu sã cumpãr mititei, îi vând, acesta nu-i un act de comerþ, dar, dacã în mod consecvent îmi schimb activitatea, este firesc sã indic în cadrul acestei vize autoritãþilor române: ”Domnule, eu am venit aici pentru probleme de sãnãtate, dar, între timp, am gãsit o bursã de studii ºi vã rog sã notaþi cã am trecut în rapoartele acestea pentru cã stau în România pentru a învãþa cevaÒ. Deci, aceasta nu este nici ruºinos, nici nepotrivit ºi nici nu îngrãdeºte ºi nici nu ne face sã ne ruºinãm în faþa lumii. Repet, vreau sã vã fac sublinierea cã a fi compatibili cu Uniunea Europeanã înseamnã sã ai regulile pe care ea astãzi ni le impune nouã ºi acest lucru ar trebui sã ne determine, de fapt, votul.

Eu vã propun acest text pe care-l am. Deci, am amendat varianta Senatului cu un text nou, evident text nou care ar trebui sã fie adoptat în ºedinþa comunã în care textele care sunt în divergenþã vor trebui adoptate.

Eu vã adaug un singur lucru: cã în ºedinþa din 15 mai Senatul a respins raportul comisiei de mediere, deci noi ne aflãm în divergenþã totalã cu Senatul, oricum. Dumnealor au respins, noi încã nu l-am adoptat. Dar, dacã îl adoptãm, înseamnã cã toatã medierea, oricum, va fi supusã votului Camerelor reunite...

Scuzaþi-mã!

## **Domnul Acsinte Gaspar** ( _din salã_ ):

Nu la regimul strãinilor a respins Senatul!

Nicolae Leonãchescu

#113093

Mulþumesc, domnule preºedinte. Stimaþi colegi,

Mi-am permis sã revin la microfon pentru o problemã deosebit de importantã, rezultatã din aceastã discuþie la art. 41, care poate cã n-a fost soluþionatã ºi dezbãtutã complet. Este vorba de raportul dintre organele de ordine ºi populaþie, cetãþeanul simplu. De foarte multe ori am auzit de la acest microfon o poziþie de contrapunere totalã: organul de ordine este opresorul omului simplu, inculsiv organele de ordine de la graniþã, de la vamã.

Alte poziþii sunt acelea care promoveazã o colaborare între cele douã segmente. Unele poziþii de contrapunere, de blamare chiar a organelor de ordine provin din experienþe personale foarte triste. Uneori am constatat o încãrcãturã imensã de urã, alteori am constatat cã punctul de vedere personal rezultã dintr-o expresie personalã tristã ºi se vrea normã pentru viitorul þãrii.

Cum construim acest raport pentru România de mâine? Din puncte de vedere personale încãrcate de urã, din experienþe personale triste sau lucid, în niºte parametri optimizaþi pentru ceea ce vrem sã devinã România?

Eu cred cã nu putem disocia niciodatã un segment structural Ñ fie organe de ordine, fie organe de învãþãmânt, fie organe ºtiinþifice, fie organe din domeniul cultelor religioase Ñ de restul populaþiei. Le creãm noi aceste organe de ordine sã ne reprezinte, sã ne ajute ºi trebuie sã creãm mecanismele de control continuu ºi de perfecþionare a funcþionãrii acestor organe de ordine. Dacã într-o anumitã fazã nu au dotarea elementarã sau suficientã pentru a desfãºura activitatea, noi suntem de vinã, fie din neputinþele noastre economice, fie din incapacitatea de prospecþie a viitorului, fie dintr-un model imperfect la nivel politic. Niciodatã n-ar trebui sã le vedem opuse. ªi azi, ºi mâine, ºi în România de peste douã mii de ani, structurile ei vor colabora cu populaþia. Va trebui sã dezvoltãm spiritul civic în aºa mãsurã încât acest raport sã fie constructiv, iar acele defecþiuni în activitatea organelor de control sã fie eliminate treptat, treptat ºi sigur rãul nu va dispãrea complet din viaþa unei societãþi nici peste o mie de ani. Vom avea elemente inadaptabile care se vor sustrage legii ºi sigur mecanismele de control ºi dialogul dintre organele de ordine ºi populaþie trebuie sã se perfecþioneze, sã se modeleze pe viaþã, mult mai rapidã în schimbãri decât imaginea noastrã legislativã prinsã în decrete, alineate ºi în articole.

Iatã cã vã propun o alternativã, o variantã, dacã vreþi. Sã gândim aceste organe de control nu ca duºmanii þãrii, ci ca instrumentele noastre care sã controleze, indiferent unde ºi când, fluxurile de substanþã, de materiale, de oameni ºi de idei, care sã ducã spre progres.

În ceea ce priveºte soluþia propusã de domnul preºedinte Duvãz, cred cã este o variantã constructivã, elegantã, intelectualã. Eu am cochetat cu varianta Senatului. Mi se pare ca în momente grele sã avem un control mai eficace ºi populaþia sã ajute organele de control în exercitarea acestui control.

Dar, dacã nu ajungem procedural, respectând normele pe care noi le-am votat în regulamentele de funcþionare, la o soluþie comunã, sigur varianta Senatului se impune. Mulþumesc.

Emil-Teodor Popescu

#116517

Vã mulþumesc, domnule preºedinte. Doamnelor ºi domnilor,

Vã rog sã mã credeþi cã ºi mie mi s-a fãcut nu ºtiu cum de atâtea discuþii inutile. Este util, însã, sã discutãm morala fabulei. Vedeþi cã este pentru a nu ºtiu câta oarã când constatãm, în procesul adoptãrii unei legi concrete, imperfecþiuni, carenþe sau chiar contradicþii în regulamentele noastre. ªi eu am spus întotdeauna cã niciodatã forma, forma înþeleasã ca înveliº, nu trebuie sã obstaculeze fondul ºi cã niciodatã un text de regulament nu trebuie sã împiedice adoptarea unui text corect în lege. Adicã, pânã la urmã nu trebuie sã fetiºizãm într-atât textele regulamentelor, încât sã respectãm aceste cãtuºe greºite ºi sã adoptãm un text greºit pe fond, o soluþie greºitã într-o anumitã lege.

Aduceþi-vã aminte cã s-a acceptat amendamentul meu în vechiul Parlament, ºi anume, cã se poate face un amendament, dacã este vorba de o greºealã gravã a legii, ºi în ultimul minut înainte de adoptarea legii.

Acum eu spun cã, continuând soluþiile propuse de domnul Duvãz, rezultã clar cã ºi cu, ºi fãrã controversa din acest text, noi oricum ajungem la ºedinþa comunã a celor douã Camere. ªi, prin urmare, sã nu ne mai împiedicãm prea mult de formalisme înþelese greºit, ca pe timpul romanilor, când se nãºtea contractul numai dacã puneai nuiaua pe sclav, ºi dacã nu puneai nuiaua nu se nãºtea contractul. Un exces de formalism... Nici acum nu trebuie sã fetiºizãm atât de mult textul acestui regulament în zona medierii lor. Cred cã este clar cã este vorba de o carenþã la nivelul organizãrii medierilor, pentru cã ar trebui sã fie un text care sã rezolve un astfel de impas. ªi, deci, eu spun cã trebuie sã adoptãm textul în varianta propusã de domnul Duvãz, sã-l adoptãm cu curaj, pentru cã el este soluþia bunã ºi corectã, ºi oportunã, ºi dupã aceea urmeazã ºedinþa celor douã Camere, în care o sã ne înfruntãm cele douã tabere, cele douã poziþii, ºi se va adopta printr-un vot majoritar soluþia finalã. Vã mulþumesc.

Acsinte Gaspar

#119117

## Domnule preºedinte,

Trebuie sã se înþeleagã un lucru: cã procedura aceasta a medierii, aºa cum este reglementatã ºi în regulament, dar în special în Constituþie, îºi are douã faze. Deci, faza când ea se instituie la nivelul Camerelor, atunci când se adoptã un proiect de lege în redactãri diferite ºi prin intermediul preºedintelui se iniþiazã procedura de mediere, desemnându-se 7 deputaþi ºi 7 senatori în cadrul acestora ºi care vin, printr-un raport, ºi propun Camerelor anumite soluþii Ñ fie soluþia Senatului, fie soluþia Camerei Deputaþilor, fie un text comun. Acest raport se dezbate diferit în cele douã Camere. Fiecare Camerã trebuie sã se pronunþe: fie cã merge pe textul propus de comisia de mediere, fie, dacã nu, revine la textul pe care ea l-a votat iniþial.

Faza a doua a medierii este cea care este reglementatã de art. 76 alin. 2 din Constituþie, unde se spune clar: ”În cazul în care comisia nu ajunge la un acordÒ Ð nu este situaþia noastrã Ð ”sau dacã una din Camere nu aprobã raportul comisiei de mediere, textele aflate în divergenþã se supun dezbaterii Camerei Deputaþilor ºi Senatului în ºedinþã comunãÒ. ªi vreau sã vã dau citire unui paragraf dintr-o lucrare pe care ar trebui fiecare dintre noi sã o avem, ”Procedura legislativãÒ, ºi în care se spune foarte clar ºi aici o sã gãsim soluþia la problema noastrã: ”În situaþia în care comisia paritarã de mediere nu ajunge la un acord asupra textelor aflate în divergenþã sau dacã una din Camere nu aprobã raportul comisiei de mediere, se recurge la o ultimã soluþie, ºi anume, supunerea textelor aflate în divergenþã dezbaterii Camerei Deputaþilor ºi Senatului în ºedinþã comunã. Dezbaterea în ºedinþã comunã se poartã numai asupra textelor aflate în divergenþã.

Ajungerea la un text unic are loc fie prin acceptarea textului Senatului, fie prin adoptarea textului Camerei Deputaþilor, fie prin aprobarea unui text de compromis care sã dea satisfacþie ambelor Camere. În cazul în care textele aflate în divergenþã nu sunt înlocuite cu un text unic, ele se eliminã din proiectele de legeÒ. Acesta este mecanismul în cadrul procedurii de mediere.

Deci, dumneavoastrã acum nu puteþi sã introduceþi un text modificator pe care sã-l supuneþi spre aprobare, ci supuneþi la vot textul propus de comisia de mediere; dacã cade acel text, înseamnã cã noi revenim la textul Camerei Deputaþilor. Se va merge în plenul celor douã Camere ºi, atunci, dacã în urma dezbaterilor nu se va agrea nici textul Camerei Deputaþilor, nici textul Senatului, se poate propune textul de compromis pe care dumneavoastrã l-aþi prezentat aici.

Cuprins

Stenograma

Anunþarea depunerii moþiunii iniþiate de 72 de deputaþi

Adoptarea proiectului Legii privind unele mãsuri pentru asigurarea drepturilor de proprietate intelectualã în cadrul operaþiilor de vãmuire

Dezbateri asupra raportului comisiei de mediere la proiectul Legii privind regimul strãinilor în România. (Amânarea votului final.)