Nicolae Grãdinaru

Mulþumesc, domnule preºedinte, Stimaþi colegi,

Modificãrile legislative adoptate prin Ordonanþa de urgenþã a Guvernului nr. 215/1999 în materia taxei pe valoarea adãugatã privind activitãþile desfãºurate de avocaþi sunt în neconcordanþã cu dispoziþiile legale interne ºi internaþionale ºi antreneazã consecinþele sociale cu privire la garantarea drepturilor constituþionale la apãrare ºi la liberul acces în justiþie.

Dispoziþiile Ordonanþei de urgenþã nr. 215/1999 contravin funcþiei sociale de interes public a profesiei de avocat în statul de drept. Conform art. 2 alin. 2 din Legea nr. 51/1995, avocatul promoveazã ºi apãrã drepturile ºi libertãþile omului. Art.2 alin. 5 din Legea 51 prevede: ”În exercitarea dreptului de apãrare, avocatul are obligaþia de a stãrui pentru realizarea liberului acces la justiþie ºi pentru un proces echitabilÒ. Statutul profesiei de avocat prevede la art. 4 cã ”Avocatul îndeplineºte o misiune socialã pusã în slujba adevãrului ºi a justiþiei. Activitatea avocaþilor este direct ºi nemijlocit legatã de exercitarea dreptului constituþional la apãrareÒ.

Conform art. 24 din Constituþia României, dreptul la apãrare este garantat. În tot cursul procesului, pãrþile au dreptul sã fie asistate de un avocat ales sau numit din oficiu. Exercitarea calificatã a dreptului la apãrare este asiguratã numai de membrii barourilor, prin avocaþi ce fac parte din Uniunea Avocaþilor din România, autoritate publicã legal obligatã la asigurarea respectãrii legii în activitatea avocaþilor. Serviciul profesional avocaþial se exercitã atât pe baze contractuale, cât ºi din oficiu sau gratuit. Indiferent de temeiul raportului ce stã la baza serviciului profesional avocaþial, acesta din urmã este subordonat exclusiv aplicãrii legii ºi realizãrii în justiþie pentru apãrarea ordinii de drept.

Aceste dispoziþii legale stabilesc inechivoc trãsãtura esenþialã a serviciului avocaþial, aceea de a fi incompatibil ºi total diferit de prestarea de servicii comerciale. Asigurarea apãrãrii drepturilor ºi intereselor legitime ale persoanelor nu se confundã cu consumul de servicii comerciale. Costurile asigurãrii exerciþiului calificat al dreptului de apãrare prin plata de cãtre beneficiar a onorariului de avocat nu poate fi grevatã de taxe suplimentare, inclusiv plata T.V.A., cu raþiuni strãine serviciului profesional avocaþial, subordonat legal scopurilor de interes public mai sus arãtate.

De la data intrãrii în vigoare a Ordonanþei Guvernului nr. 73/1999, dispoziþiile fiscale privind impunerea venituri-

lor realizate din profesia de avocat sunt neconcordante ºi exclud aplicarea T.V.A. într-un regim legal coerent, deoarece art. 1 din Ordonanþa nr. 3/1992 defineºte noþiunea de valoare adãugatã ca fiind echivalentã cu diferenþa dintre vânzãri ºi cumpãrãri în cadrul aceluiaºi stadiu al circuitului economic. Asistenþa juridicã ºi reprezentarea de cãtre avocat nu impun activitãþi legate de circuitul economic ci, în majoritatea cazurilor, vizeazã activitatea autoritãþilor statului de drept.